Poezie
Ideea de pod
1 min lectură·
Mediu
Ziceau că in noapte, la marginea lumii
Se-ntinde semeată o gură de pod,
Trist străjuind două maluri inalte,
Frânghie-adormită intre margini de nod.
Mai spuneau că e bine in curând ca să cadă,
Să sară in aer, s-alunece-n glod,
Teoretic, puteau să-l distrugă pe-o hartă
C-un creion si o gumă pornite-n exod.
O trupă de asi pornit-a-ntr-acolo,
Cu sarcini precise, transcrise din Cod.
O negură groasă pe pământ si in aer
Facea imposibil să zăresti si un nod....
Au cercetat zona intens cu radare,
Cu laser, sonare, ca-n Decalog.
Un cioban enigmatic, rezemat intr-o bâtă,
In zori i-a privit cu-n aer nerod:
Ridicând, construind, manevrând, inăltară
Intre cele două prăpăstii un capăt de pod.
Si când noaptea veni ca un abur de fier,
Bâjbâind, pe orbeste, il minară stingher.
Si in schije murinde, in zăpada din creste,
Echipa de asi nici nu prinse de veste
Cum amar si salbatic, inghitită de glod,
Se sfărâmase in noapte chiar IDEEA DE POD.
00654
0