Poezii

Să-ți scriu iar despre mare și nisip ? Să-ți mai spun despre vise, Despre mersul necumpătat Al creionului pe buza zorilor ? Marea miroase și acum a porumb fiert, Nisipul are alte urme de pas

Despre mine nimic nu ar mai fi de spus, Tu nu ma mai cunosti, Eu nici ca ma mai stiu... Mi-e indeajuns ca ninge-n acest Februarie tarziu Ca-ntr-un fatal poem Cu franghii si sapun... Si

Catedrala avea timpul ei Iar noi apartineam catedralei. Eram ecoul a doua lacrimi Prelinse pe icoanele facatoare de minuni, Ne despuiasem la intrare De timpul de afara si Aproape ca eram

O ora-n plus mai da-mi Si-n ora aceasta Tot ce-ai omis De-a lungul unei ere caci stii - O ora mi-e indeajuns Cu tot cu lacrimi si cuvinte. Promit un trandafir galbui sa-ti

Deodata, ploaia se oprise Din rapaiala ei grozava Pe acoperisuri Si prin burlane. Ca o posfata, au ramas Trecatorii cu hainele Siroind Si aerul reavan. Apoi am iesit noi Din gangul unde

Din privirile tale n-au mai ramas decat Niste cioburi care au cazut cu zgomot Ploaie in crepuscul Monicai Nicolau Deasupra unei iubire despre care spunem Ca mai exista doar In

Priveste-ma, Fericire: In mine curg rauri de munte Si toate se strang sub pleoapa. In palmele mele bat clopotele Ultimilor mangaieri, Sub unghiile mele s-a strans cerneala Tuturor

Toamna, urât si mare agitata, Vant, Pescarusii albi sunt veseli, Cant. Un amic s-a sinucis, Vai! Restul, Doamne, dunt in viata. Ia-i! Ma doare capul si gatul, Tac, Intins in patul

Un moment, sa ma gandesc… Da. De-acum, pe aici, e toamna. Am fost azi pe Dunare - si ea Mai trista si mai gri, Involburata-n pacla si amurg. Apoi am trecut pe la spital, Murise carciumarul si

Regăsitului N. Stănescu Să-ti alerge un cal in ochi De jur imprejur copită, Să-ti crească sferic Dintr-un os \"Râsu` Plânsu`\" \"Necuvinte\" \"Respirări\" cu R, cu G, Ca să vezi că s-a

Cădem peste visele altora Cu zgomot de avioane, Ne rupem propriile taine, Le aruncăm frânturi Deasupra locurilor publice Ca pe cenusă, Căutându-le apoi pe vreo insulă pustie. Zâmbim

As vrea sa iubesc Marea Dar ea ma iubeste pe mine, As vrea sa iubesc Pamantul Dar Pamantul e rece si umed. As vrea sa iubesc Oamenii Dar Oamenii sunt rai... Asa ca am sa iubesc tot ce e mai

Ce-a fost acel sarut? O nebunie? A fost simbolul existentei noastre Sau doar mi s-a parut O jucarie Pierduta-n spatii muribunde De-un copil simpatic si tacut? Nu-mi amintesc cum

E pustiu, Nimeni nu-i pe plaja La ora asta tarzie... Si ploua cu tacere, Se-aprind lumini in larg, verzi si rosii, Si-apoi se mai aud sirene asa, Din vreme in vreme. Uneori ma mai linge marea

Si daca va fi sa ploua Cu lacrimi de cerneala Sau picaturi de roua Peste biroul vechi Din lemn de nuc, De-ar fi o noapte alba Si-un loc In care sa nu ma duc, De-ar fi sa fie intuneric Si

In noaptea statica ce fuge-napoi Trenul alearga nebun inainte, Umbre fugare si gari si peroane Raman inghetate in zapada fierbinte. Si lumea, cu totul, ramane in urma, Cu ea, o casa, un gand

Sa pleci de fapt, sa mori Si sa nu privesti peste umar (Zic babele ca nu e bine... ) Sa-ti plangi din corp Pana si ultima picatura De apa de fapt, sa orbesti Sa ceri

Privesc secundele arzand In crematoriul nebuniei Si-aud curgand Din cand in cand O ploaie rece pe la geamuri. Ma bate-un gand La fel de trist Si-as vrea sa plec, Sa fug, Sa nu exist. Dar

Te-nalti deasupra cuvintelor mele Ca un nor in forma De balaur De care m-am speriat odata, Cand eram mic...

Revolutie, sange, fum si eroi. Nopti ploioase, cafea, Trepidatii necontrolabile, suferinte Si un singur martir. Retete de apocalips, O foaie, doua foi, Nouasprezece ani Si cateva poezii

Zodia mea e cea mai tampita zodie, Eu m-am nascut cand frunzele mureau prin castani, Nu-mi amintesc prea bine cine mi-au fost nasi dar Stiu ca la botezul meu ploua-n intersectii cu bani.

Am sa te invat un joc in seara asta. Tu vei inchide ochii, eu Voi alege din dulap o valiza Iar tu va trebui Sa ghicesti ce culoare are. Apoi voi inchide eu ochii Si te voi lasa sa alegi Cateva

Ma-ntrebi ce fac? Mai sap un drum abrupt Spre Iad, Ma sinucid in treacat c-o chitara Si cu un salt mortal De la trapez Ma nasc a doua oara...

Ceciliei Moldovan As vrea sa fac Din spuma valurilor marii Statui Pentru un templu Ridicat in amintirea ta Si-a mortii.

Sa-ti scriu iar despre mare si nisip? Sa-ti mai spun despre vise, Despre mersul necumpatat Al creionului pe buza zorilor? Marea miroase si acum a porumb fiert, Nisipul are alte urme de pas

Tu nu ai dreptul să scrii despre singuratate. Menirea ta E să ma faci fericit,să-mi ascuti creioanele, să-mi citesti Poeziile pe care eu le incui in sertar. Menirea ta e să-mi incretesti buzele

Prin plânsul din clepsidră-ti chemi in lacrimi marea, Sosesc vikingi in ruga ta, cu pletele sărate, Cu zorile se-ncheaga-n ochii tăi plecarea Si aripi de corăbii pe tâmplele-nghetate. Si

Iubito, e-o primavara infecta Cu fluvii si rame umflate de ploi, E primavara noastra defecta Cu scrisori scrise-n picaturi de noroi. E timpul amar, e-o lume pustie, Un univers ce se divide la