Gabi Schuster-Cărărușă

In pragul dintre ani
La Multi Ani !
Multumiri de urari si le intorc inmiite
cu ginduri bune si sanatosi sa fiti
gabi

Liviu, nu am vrut deci sa spun decit ca:

\"apare-al treilea să îmi toarne\"
ar trebui sa fie:
\"apare-al treilea să-mi toarne\"

Eu am citit-o cu voce tare si acolo m-am impiedicat. Nu este vorba despre numarul de silabe ci despre ritm.
Bineinteles tu faci ce vrei cu textul tau propriu si personal.
Eu mi-am dat numai o parere muzicala.

Liviu, Marinela, Dediudanut,
Cuvintele si vizitele voastre imi sunt cel mai frumos dar de Craciun, sub bradul strain. Le voi anina printre luminile sarbatorilor.
Multumesc pentru steluta ce va umple cerul dorului meu de colinde si zapada de acasa.
Va doresc o iarna alba cu sarbatori pe masura, si sa-mi ramineti sanatosi si talentati.
Cu drag, gabi

Alina
multumesc de atentie, cred ca pe undeva ai dreptate, dar asa cum arata propunerea ta se departeaza de ce am vrut sa spun. Este un dor de acasa. Eu sunt plecata de 15 ani din Romania, si asta se vede in suflet, la mine. Dar voi incerca sa fac ceva.Desigur estetica are un rol primar.

Penultimul vers nu il pot baga in ritm decit daca din imi il tai pe i de la inceput:))).......sau ritmul meu trebuie dat la reparat?
Cit despre gustul cafelei...bauta rece si reincalzita.
gabi

Nu stiu sa explic de ce poeziile cu forme fixe ramasesera cumva straine mie. Datorita tie intru incet, incet in templu si simt nevoia sa imi las incaltarile la usa. Multumesc. Mi-am mai adaugat o bucata de lume.
gabi

Ce frumoase prietenii aveti voi pe aici. Toate bune sarbatoritului! Almei felicitari. Pozele, mai ales doua dintre ele sunt, sub versuri, o continuare a inefabilului cosmic. A 5-a si a 7-a... Mister, eternitate si naucire.

Nici nu pot sa cred ca bunicii tai sunt basarabeni! Si ai mei...
Gabi cararusa cu neamuri la balti si ochiul alb

Remarc:
farame de noapte se-aduna-n livezi

purtand peste frunze miresme de frig


Poezia curge molcom, trist si singuratic. Cuvintele se lasa supuse in rima fara opinteli. Esti mestera, continua. Te mai citesc.

Da, are sonoritatea Mioritei !

Eu merg si ma darui
si merg si ma narui
E ca si cum din prea multa daruire te dizolvi.
gabi

Dintre valuri comuniste
Am salvat un presedinte
Ce comanda la ponton:
Cirma Londra - Washington

Te simt credincios in fibra cea subtire dintre intrebare si raspuns. O mila enorma iti inclesteaza pieptul gindindu-te la singuratatea asumata a unei divinitati ce trebuie sa ne slujeasca noua drept exemplu, ca sa-l urmam, sa perfectionam imperfectiunea. Dar ce am fi fara imperfectuinea ce ni s-a dat? Si, ni s-a dat?
gabi

Dupa atitea cuvinte mari si nemari este greu sa mai adaug ceva. Iarna zilei in care te-ai nascut sa-ti ninga ani multi, mai departe, pina la sfirsit. Si puterea de a scoate afara ce este inauntru. Iti doresc.

Andule,
Varianta ta la sase miini imi place de-a binelea, ai inteles aproape perfect ce am simtit. Numai doua precizari. Lumina nu pleaca, ci se foieste neincetat in singuratatea mea care nu doreste primenire ci uscarea visurilor pina la distrugerea lor totala. Te mai astept si fara Claudiu.
Dediudanut,
si tu ai dreptate, este cam scurta, dar uneori ma satur sa povestesc, ce s-a mai povestit de cind exista marturii scrise. Si apoi folosindu-ma de ideea de Haiku, incerc sa punctez fara tratari exhaustive, care pentru mine sunt oricum plicticoase. Eu nu mi-am rostit decit o stare. Era inauntru si am incercat sa o scot afara, sa ma scap de ea. Sigur ca scriitura s-ar putea prelungi, dar ce rost are? In acel moment nu am avut nimic altceva de spus. Daca am spus-o bine, aceasta este alta intrebare si ramine de cele mai multe ori o problema de gust. Inca nu s-a inventat grila cu care sa citim, si care sa ne calculeze valoarea definitiva a unui text. Suna foarte ne-intelectual, dar: imi place sau: nu imi place - ne calauzeste pe fiecare in alegerea lecturilor neobligatorii. La asta apartine bineinteles o portie mare de curaj. Spiritul de turma stapineste de departe parerile cu care aparem in public. Asta explica de ce un critic poate distruge sau consacra un autor, de ce o steluta pe site creste astronomic numarul de cititori si …multe altele. Ma bucur ca ti-ai luat ragazul sa citest si sa imi scrii
Claudiu,
ideea ta este incitanta. Ai incercat sa rescrii starea mea. Si ti-a reusit, cu mici amenzi. Durerea nu alearga paralel cu singuratatea, ci durerile toate sunt atit de asemanatoare incat se anuleaza reciproc(cunosti teoria cui pe cui se scoate). In cazul meu nu exista un cui ultim, o durere ultima ci o lipsa de durere din pricina depasirii granitei de perceptie. Strofa medie care nu iti place tie vorbeste, sau vrea, despre traficul luminii(vine, pleaca) intr-o absurda antiteza cu timpul oprit. De ce absurda? Pentru ca perceptia timpului la noi are loc prin alternanta luminii.
In starea de singuratate imi ramane numai lumina ce vine si pleaca din universul meu apocaliptic deranjat. La urma nu este vorba despre lipsa de iesire ci de asumarea, puterea, vointa, forta de a suporta singuratatea, nedindu-ma la vicii ieftine de omorire a timpului.
Retin ideea ta cu rescrierea si te invit sa o faci pe orice text de al meu, ori de cite ori ai chef si timp. Sunt fierbinte interesata. Simtirea este o groapa inepuizabila de nuante si tocmai aici sunt deliciile poeziei.
Dinule,
asa este, textul a vrut sa prinda un moment inainte ca acesta sa dispara fara urma in galeata trairilor fara nume. Despre folclor ce as putea spune? Ca daca fie si un singur rind scris de mine ar deveni folclor (autentic), acest rind ar avea patalamaua calitatii, in sensul unei audiente nesperate.
Cristina,
Si eu am acelasi prost obicei sa intreb cind nu pricep, dar crezi ca sunt multi care se straduiesc sa raspunda? Creativitate maxima = creativitate maxima(nu am ascuns nimic dedesubtul notiunilor deja cunoscute). Pina unde poti impinge creativitatea aceasta este problema fiecaruia. Nu trebuie sa te superi, nu am dorit sa ofensez pe nimeni, am incercat sa fac o gluma, si precum vezi a fost o gluma proasta din moment ce adresantii nu s-au amuzat. De ce am gasit interesant ca ai intrebat? Pentru ca pe acest site sunt foarte multi teoreticieni ce stiu sa scrie bine despre notiuni de dictionar dupa ce l-au consultat. Si nu este nimic rau in asta, cei care fac munca stiintifica stiu ca nu pot avea totul in cap: De aceea exista cartile, bibliotecile, fisele, cataloagele, si toate prelugirile memoriei noastre, ultimul dintre ele fiind calculatorul. Ceea ce ma supara pe mine este lipsa de modestie, incercarea de a arata lumii o fata care nu exista. Deci: la atitia cunoscatori ce misuna pe aici ma asteptam sa-mi sara toate tastele in cap. De aici mirarea. Nu o lua personal. Imi cer scuze.
Claudiu din nou,
Cel mai celebru oximoron este : Cadavrul viu…
Si, nu am inteles despre ce haina este vorba. Haina corecturii, haina pseudo-capcanelor?
Pe cinstite!
Oricum ar fi,eu nu sunt suparata pe nimeni si mai am suficient umor ca sa imi permit sa nu ma iau intotdeauna in serios.
Sunt onorata ca ati trecut pe aici, si oricind putem inchega polemici cordiale. Daca veniti va ofer si o cafea scurta:))))
Cu drag gabi

Draga Cristina, exista momente cind provocarile sunt atit de subtile, incit trebuie raspuns cu creativitate maxima.
Proximoron nu inseamna nimic! Poate vine de la proxima ocazie, sau gen proxim sau... -:)))))
Nu este interesant ca esti singura care intreaba?
cu multa simpatie, gabi

Ca sa nu uit, dac mi-o dedici, iti dau voie sa te mandresti cu varianta propusa fara pretentii materiale. Drepturile de autor, se intelege, iti apartin exclusiv in rate.
Din nou admir fuga condeiului tau pina la marginea tastataturii.
Pe cind dedicatii din dedicate?
simpaticutule

Andule: lumina pleaca venind este cel mai frumos proximoron ce l-am citit in ultimele minute.
Oricum nu simt durerea pentru ca in doua trenuri sa stai este destul de greu daca socotesti imposibilitatea dematerializarii subtile a controversatelor celule nuantate.
Si Claudiu are dreptate, este prea putin material, astfel ca via internet se mai poate comanda o continuare de felul III IV V si daca ajungem la parchet putem sa ne oglindim fara convulsii de constiinta, ca am fi ramas destul de in urma cu spalatoria ce din cand in cand calca si usuca totul in picioare.
dar ma opresc pentru a-mi da pantofii in grija lui Mos Nicolae care a plecat deja in singuratatea lui anuala de neinvins.

claudiu, esti al naibii de inteligent. Am crezut ca te trag pe sfoara, cu schimbarea formei strofelor, si eram pregatita sa-ti raspund in virful limbii daca te-ai fi lasat sustras.
Dar nu! tu o tii tot pe a ta. Respect.
Ma mai gandesc, daca pot sa fac ceva cu strofa mijlocie.

Iata ceva modificari. Arata mai bine?

Criticile voastre imi fac foarte bine , mai ales ca pe ici,
pe colo aveam si eu indoielile mele Si daca te injura
cineva trebuie sa fii bucuros ca te-a luat in seama,
caci cum este daca stai singur si iti usuci rufele :)))?
Claudiu
Chestia cu trenurile este acea senzatie pe care cred
ca a trait-o fiecare stand intr-un vehicol in miscare
pe langa care trece un altul in acelasi sens. De acolo
comparatia cu toate durerile ce nu mai dor.
Da, la cele doua verbe ai dreptate, nici mie nu-mi plac:
vine, pleaca…pfui! Am vrut sa sugerez scurgerea
independenta de timp.
Cu gerunziul, observ ca pe aici pe site lumea are ceva
impotriva lui, eu de fapt nu. Ti-as fi
recunoscatoare daca mi-ai explica si mie pata asta de
pe creier. Ce aveti cu gerunziul?
Daca spun:
--si pot sa stau
în propriul meu pustiu
uscîndu-mi visurile--
este de una singura, activitate ce o fac personal participind
astfel activ la propria mea singuratate. Sugestia era a unei
singuratati totale.
Pe cind:
--si pot sa stau
cu visele atarnate
la uscat--
presupune pozitia de spectator, ca si cum altii sunt de vina
ca sunt singura, ceea ce schimba complet regia.
Intr-adevar gerunziul acela pune punct brusc, ai dreptate,
dar un individ ce se condamna singur la singuratate, din
varii motive, inchide paranteza si trage si usa dupa el.
Bobadile
propui o personalizare la strofa de debut. Fa-o si tu mai
concret ca eu nu pot citi destul in mintea ta, astazi. Nu am
nici o idee.
Cat despre strofa a doua nici mie nu-mi place, dupa
cum am marturisit-o si lui Clau.
Dar ce sa ma fac eu, un mic produs de margine,
daca nici D-zeu nu le-a facut
pe toate, biiine. Avantajul meu este acela ca pot sa le
mai fac o data.
Va am foarte simpatici, si va astept cu critici, caci de laude
este plina lumea.
Multam de timpul pretios
gabi