Poezie

Recidivus

1 min lectură·17 decembrie 2014

Mediu

Se umflă-n cer nări după nări,

De albul pare-o nebunie,

Cad fulgi cuprinși de-o simfonie,

Ce se revarsă până-n zări.

E-atâta alb pe brunii urși,

E alb mormântul lui Esenin,

De se-nroșește-n raclă Lenin,

Iar lângă el nostalgici ruși.

S-aude-un strigăt, un ecou,

În Piața Roșie pustie,

Cu fulgi ce cad pe o stafie,

Ce-a fost tiran și-acu-i erou.

Se strâng catiușe rând pe rând,

Cuprinse-n grabă de mânie,

Cetatea albă-i cenușie

Și lacrimi storc un ochi, plângând.

O clipă ochiu-i adormit,

Și câte-o grabnică catiușă

Preschimbă albul în cenușă,

Iar Piața Roșie în mit.

Cresc gropi înfipte în alei,

În gura roșie pustie,

Și printre focuri o mumie

Ridică pumnul înspre zei.

Cad fulgi, năprasnice furtuni,

Peste catiușe și șenile,

Iar turla Sfântului Vasile

E-ngenunchiată-n rugăciuni.

Un rug se-nalță în Moskva,

Și fulgi flămânzi vin și-l doboară,

Dar roșu’ albul înfioară:

Gulagul, va mai fi cândva?

Chiar dacă albu-i peste tot,

Nu poate nimenea să știe

Când omul negru o să vie

Să ne pocnească drept în bot!

Emil Dănuț Gabăr

Moscova, 2 februarie 2013

001.237

Gabar Emil Danut. “Recidivus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabar-emil-danut/poezie/14061833/recidivus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.