Poezie

Secetă

1 min lectură·16 decembrie 2014

Mediu

Mă tulbur pustiu și banal.

E vară pe frunze uscate,

Cocorii-s cu ciocuri căscate,

Iar râul s-ascunde sub mal.

Cad suliți topite de cer,

Arcași nemiloși le aruncă,

Topită-i și iarba din luncă

Și poduri se-nmoaie în fier.

S-adună și corbii în zbor,

Iar apa se schimbă-n făptură,

Cresc aripi cu formă de gură,

Iar cerul o soarbe de zor.

Orașul e mort și pustiu,

Pe stradă-s cohorte de focuri,

Doar parcul se umflă în cocuri

Cu umbre, cuibare de viu.

Și gându-mi înalță un zmeu

Din marea de foc spre înalturi,

Dar piere-n sălbatice salturi

Și-i secetă-n sufletul meu.

Emil Dănuț Gabăr

Belgrad, 29 iulie 2013

001.319

Gabar Emil Danut. “Secetă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabar-emil-danut/poezie/14061740/seceta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.