Poezie
Pământule!
1 min lectură·
Mediu
In memoriam Lucian Blaga
Pământule, amână-mi adâncul
Și du-mă departe-n pruncie,
Să-i simt mângîierea cea vie.
Pământule, trimite-mi cuvântul
Să-mi fie unealtă, să-mi scrie
O taină din nopți de pustie.
Pământule, ascunde-mi destinul
Închide-mi-l în colivie
Și cheia nimeni să n-o știe.
٭
Pământule, toarnă-mi veninul
În cupa verde, amăruie
Și mă preschimbă-ntr-o statuie.
Pământule, cheamă-mi adâncul,
Răpește-mă din agonie
Și curmă-mi viața cea târzie.
Pământule, cheamă-mi adâncul
Să-mi fie casă pe vecie,
Și unde-o fi să nu se știe ...
Iar sus, pe țărni, o floare vie
Mă soarbe-ncet înspre tărie.
Emil Dănuț Gabăr
Lancrăm, 19 octombrie 2014
001.286
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabar Emil Danut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabar Emil Danut. “Pământule!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabar-emil-danut/poezie/14061696/pamantuleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.