Frincu Bogdan Georgian

Acum, când te scriu…iar cuvintele par să vină de la sine, Nu mă mai doare nimic, nici lumina îmbrâncindu-mi ochii, Nici lipsa degetelor tale acoperindu-mi chipul. Un singur lucru

Iubito, pot să te sărut de noapte bună ? Promit să nu devin dependent. Doar am să te mângâi în gând și să te îmbrățișez câteva secunde, Atât cât să nu îți simt lipsa când am ochii închiși. Pot

Sunt sătul de umbre, de cuvinte sumbre. De ziua de mâine, de povești bătrâne. Sunt sătul de „azi”, vezi să nu decazi ! Sunt sătul de piedici, de prea multe predici. Sunt sătul de javre,

Tu, de-a dreptul divină, Ascultând cum te scriu, Ridicând din sprâncene Ca și cum te-aș durea. Eu, doar o parte de vină Purtată din timp și târziu, Sfârșindu-mi tăcerea alene Peticită cu

Vor mai fi cuvinte și vor mai fi și zile În care să mai scriu, în care să mai tac Și va mai fi nevoia mea de tine ascunsă-n pastile Despre care încerc să uit și în cuvinte să zac. Și vor mai

De dragul tău, îngerul meu maculat de sărutu-mi bătrân Am inventat o altă cale spre cer, Te-am reinventat pe tine ca pe un vis puțin mai albastru decât glasul meu Când te strig în gând și te ador

Acum, când aproape că nu mi-au mai rămas decât cuvintele nespuse, Număr în gând secundele până la chipul tău, Chiar dacă nu știu cum să te strig, cum te numești, cum de îți duc lipsa… Undeva,

Și dacă ochii mei n-ar fi decât un glas tocit de vreme, Cum s-ar mai numi tăcerea când eu tac strigându-te ? Cum s-ar mai numi cuvântul când mi-e dor să te aud ? Și dacă eu nu voi mai fi decât

La revedere, iubito ! La revedere, gălăgia mea ! Ne vedem mâine la aceeași oră, în același loc. Să ascultăm ce zgomote ciudate se mai ascund în cavitatea mea toracică. Să te privesc oval cum mă

1. Þi-am rescris chipul cu pete de nor ținute la rece; 2. Þi-am redesenat surâsul cu frânturi de cer; 3. Acum îmi spun povești cu tine râstignindu-mă de apusul acesta abstract; 4. Nu îmi frânge

Am fost odată doar noi, Copii prea cuminți și cu ochii prea goi, Am fost și din cei doi am rămas Doar eu mângâindu-ți calea răstignită de-un pas. Să nu mai mergi de una singură pe stradă,

Aproape trist insist să exist de dragul tău. Îți fac un semn și te îndemn să nu mă crezi nedemn de tine, Te reinventez sau te visez ca pe un crez și îți croșetez săruturi pentru iarna rece. Te

Din toate vorbele pe care le-am așezat pe hârtie Inevitabil, …numele tău ar trebui să ocupe primul loc pe rând Așa cum eu nu sunt decât un act teatral premiat pentru tăcere , Nelalocul lui

Azi-noapte mi-ai apărut în vis, iubito ! Oarecum neschimbată, zâmbind ostentativ, La fel de ireală, la fel de a mea, Redesenând banca pe care o împărțeam Când nu știam să scriu decât jumătăți

M-am gândit puțin mai mult și cred că… Ar fi mai bine să luăm o pauză. Vreau să te duci la medic și să îl rogi Să te vindece de mine pentru o vreme. Am să încep și eu să îmi pun sărutul la

Nu mai e rost de bun-rămas între noi doi, Cuvinte nu mai sunt iar tu îmi pari străină, Sătul de azi, îmi amintesc de ieri și zilele de joi Când mă certai chiar dacă tu erai de vină. Nu mai am

Am ramas demult al nimanui, al nu-stiu-cui, Si te rog sa ma ierti, sa ma certi sau sa-mi spui Daca nu cumva te-am batut in gandu-mi cui dupa cui De frica sa nu-mi pleci si sa ajungi si tu a

Se mai nasc și versuri, se mai nasc și oameni În dimineața asta trează de mai bine de un ceas Când te visez târzie și te ador așa, Prea nelalocul tău și prea puțin cuminte Sau cum ar vrea

Mâine îți voi așeza pe chip fericirea mea cu nume de lut, Imitându-ți tăcerea ca pe propria-mi răsuflare, Rătăcindu-mi cuvintele pe unde îți porți pașii liniștită. E aproape prea târziu pentru

Te iubesc, deși nu știu dacă exiști măcar, Dacă ești acel suflet geamăn al meu Sau cea pe care o știu dintr-o fotografie privită în vis. Te înțeleg din semne, oricare ar fi acestea, Te înțeleg

Eu nu am decât o poezie Și prin ea te-mbrățișez amar, Și prin fiecare vers te mângâi nesfârșit. Așa că te-aș ruga să nu te temi cumva, Nu voi pune punct prea curând ! Cuvintele mele vor

Îți zgârii tăcut un zâmbet pe chip și te țip Și te tac în glasul meu mult prea terestru pentru cât de ireală îmi pari. La ora aceasta pe care limbile ceasului se încăpățânează să mi-o ascundă, uit

Sunt sătul de ursuleți de pluș și de cuvinte spuse tandru, Vreau doar tăcere să îmi dai și un cuvânt tăiat în două, Să mă uiți în colțul patului și să pui perna peste mine. Nu vreau să mă