54 de versuri abstracte

1. Þi-am rescris chipul cu pete de nor ținute la rece;

2. Þi-am redesenat surâsul cu frânturi de cer;

3. Acum îmi spun povești cu tine râstignindu-mă de apusul acesta abstract;

4. Nu îmi frânge aripile, nu mă alunga mai departe de zori !

5. Luminează-mi calea până ce va fi să te revăd !

6. Până atunci am să te păstrez oglindită în gându-mi;

7. Rămânându-mi doar un ram când eu rămân la fel, același;

8, Înflorindu-te în amintirea mea de parcă ai fi atât de aproape încât te-aș putea ține în palmă;

9. Reinventându-ți părul grizonat din fărâmițe de cuvânt;

10. Până atunci rămân la geam și te privesc, oriunde-ai fi !

11. Deși la atâtea ferestre mi te-am imaginat, încât mi-ar fi de ajuns doar să taci;

12. Am să urc până la tine, știu că mă aștepți zâmbind !

13. Știu că de aici par mult prea mic și fără de folos;

14. Eu știu că nu ai să mă vinzi pe nici un ban din lumea asta;

15. Răpește timpul ce va fi să treacă până când

16. Mă vei revedea șezând, zâmbindu-ți la picioare;

17. Până atunci, chiar de voi lăcrima, chiar de-mi va curge sânge…

18. Rămâi privindu-mă din apusul acela abstrac;

19. Rămâi în gândul meu și în fiecare centimetru de surâs;

20. Din depăratea asta știu că tu știi că exist;

21. Știu că tu știi că te prives aproape neîncetat din depărtarea asta;

22. De la fereastra asta unde ți-am cioplit numele în timp;

23. Atâtea apusuri amare fără prezența ta abstractă,

24. Atâtea anotimpuri împinse mult prea departe de tot ce însemni;

25. Mi te vor returna zâmbind ștrengar în colțul gurii;

26. Mi te vor returna zâmbind și așezată la masa mea înaltă;

27. Cioplindu-ți chipul într-un trup de floare ilicită;

28. Te așteaptă paharele goale îmbrăcate-n trecut;

29. Te așteaptă magnolia plânsă de atâta privit înspre cer;

30. Din depăratarea asta îți trimit un necuvânt;

31. Îți trimit surâsul care stă să nu te mai cunoască;

32. Mi-e frig acum, mă încălzește un gând rătăcit prin amintirea ta somnoroasă;

33. Și te redesenez în alb și negru și în pete de lumină;

34. Te redesenez așa cum, poate nu vei fi nicicând;

35. Îngrijindu-mi floarea în care te-am cioplit zâmbind;

36. Împușcând apusul ăla abstract ascuns după o fărâmă de vers;

37. Ascunzându-te pe tine însăți într-o floare nepermisă oricui;

38. Zâmbindu-ți ostentativ ca și cum;

39. Astăzi îmi înmormântez în tine gândul;

40. În apusul acela abstract care încă mă zgârie pe chip;

41. Până va fi să te revâd și să te strig în gura mare;

42. Rămâi ascunsă în amintirea mea căruntă;

43. Luminează-mi calea până va fi să te revăd;

44. Până îți voi scrijeli surâsul în pete de nor;

45. Am mai întinerit o secundă, un ceas;

46. A mai întinerit o floare în semn de bun-rămas;

47. Te vei coborî de acolo să mă revezi zâmbind;

47. Să mă revezi cioplindu-te în flori de alabastru;

48. În fărâme de nor, în pete de lumină obscură;

49. În pete de cer răstignindu-te iarăși de mine;

50. Scrijelindu-te în amintirea asta ce încă mă zgârie pe chip:

51. Am să mă rog ție, am să mă închin la tine până când;

52. Te vei coborî să mă înmormântezi în ochiul tău;

53. În depărtarea asta atât de comună acum;

54. îndepărtându-mă de tine când se sfârșește și tot ce am scris simțind pentru tine.