Frânturi de Ego

Îmi cer scuze pentru critica virulentă de mai devreme...în primul rând nu citisem numele dumneavoastră, l-am citit după ce aproape terminasem comentariul,( de aceea există mai multe dezacorduri și greșeli).
N-am spus niciodată că l-ați fi înjurat pe Hegel, era doar o referire care îmi părea necesară în cazul în care trebuia să vorbesc de Ființă.
Cât despre dumnezeu..nu, aici nu ați înțeles, nu am spus că ar fi blasfemie, cu atât mai puțin să fi avut vreodată, direct de la început intenția de a formula o acuză de genul ăsta.
Doar că, tema asta, pseudofilosofică, în maniera pe care ați abordat-o e mai mult un fel de, și o să îmi cer scuze pentru formulare, deși e un citat (din Petre Țuțea) \"onanie mentală\", în nici un caz un exercițiiu filosofic sau măcar artisitic, în încercarea sa de a ridiculiza viața și de a o introduce în sfera absurdului.
Încă odată îmi cer scuze pentru critica virulentă de mai devreme..
Și totuși un sfat bun cred că ar fi acela de a nu mai lua în considerare sfatul unui singur prieten...fie vă asumați o atitudine pur subiectivă specificând că textul provine dintr-o convingere personală, fie luați în calcul mai multe opinii.
cu mult respect..
Mefiss Toffel

Ce imagine..sau mai bine zis...câtă slăbiciune...nu e greu să vezi o astfel de lume..dar una puternică?
Unde sunt războinicii lui Nietzsche, unde sunt cei puternici și buni care nu au timp să fie pătrunși de nimic..pentru că uită...unde e egoismul?
unde e noblețea? unde e dragostea pentru vaiță, pentru ceea ce e plăcut, curat, frumos și nobil...unde sunt grecii lui Nietzsche? (pentru lămuriri legate de grecii lui Nietzsche voi reveni într-unul din eseuri)

Mă bucur că cineva mă mai citește, deși nu am mai postat pe acest cont nimic de foarte multă vreme...pentru că, momentan îmi petrec timpul prin biblioteci și la muncă..siteul ăsta e plin de surprize..și dumneavoastră mi-ați făcut una plăcută, deși cred că pseudonimul m-a avantajat, în sensul că ați avut răbdarea de a citi(pentru că pe numele meu adevărat nu v-am văzut niciodată, sau v-am văzut foarte rar cu comentarii), deși eu cred că am fost pe pagina dumneavoastră de nenumărate ori.
Următoarea mea povestire se numește \"o mie de voci\", și este de fapt o repovestire a celor auzite de la Marian în acea seară despre care ați citit în această povestioară.
Temele biblice..le-am abordat..ce-i drept în poezie....despre golem..știu că am pomenit, în treacăt într-un curs de filosofie greacă, la facultate, fără însă a îi da mare importanță...
Dacă timpul îmi va permite, până de paști voi fi postat \"o mie de voci\"...și probabil voi face o încercare să abordez și tema propusă de dumneavoastră..asta dacă voi termina documentarea până atunci...însă, mai curând, până în vinerea mare vă promit un eseu pe tema estetica urâtului..dacă există și dacă poate fi întemeiată o astfel de estetică...acest text cred că va fi gata ână joi...și vă aștept cu mult interes
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Despre vinovăția noastră, a tuturor, ați descoperit, ceea ce era, cred eu important, și anume, perpetuarea pe care omul o transformă într-un cilu generator atât de valori morale și politice, cât și într-o sursă a manifestărilor sociale. Oare se datorează această perpetuare, acelui dinrom, social-psihologic, reprezentat de acea nevoie a omului vinovat de a fi pedepsit și reintegrat în societate?
Oare nu provine această perpetuare a vinei din plăcerea pe care omul o resimte odată cu iertarea și reintegrarea pe care le primește odată cu ispășirea pedepsei?
Despre Gide și Dostoievski nu știu prea multe și mă declar nepoutincios a vorbi despre conceptul de vină la aceștia, însă Nietzsche, vorbește despre vinovăție, conștiință încărcată și altele asemenea în \"Genealogia moralei\", dizertația a doua, și nu lasă deloc impresia că supraomul său ar suferi de vreuna dintre acestea, ci din contră, că cel care se va elibera de ele, pentru că nu va putea greși, va fi acel \"spirit liber\", acel \"bun\", asociat moralei inițiale spre deosebire de \"binele\" moralei celor slabi.
În rest ce să spun..un eseu mai mult literar decât filosofic, dar, din care ideea de bază apare ca din \"revelația divină\"..transedentală.
Oricum, un text foarte bun, și care a meritat citit.
Cu mult respect
Mefiss Toffel.

Aproape uitasem că am postat acest eseu...da..poate ai dreptate în ceea ce privește noul curent legionar, dar cred că, e bine pentru un stat să aibă inamici..asta conduce la o unitate în cadrul statului...ele sunt tolerate numai în defavoarea altor organizații care sunt persecutate.
Cât despre diferența între patriotism și naționalism..nu sunt numai unii care spun asta..ci, începând cu definiția din dex și terminând cu etimologia cuvintelor, inclusiv modul lor de întrebuințare, cele două denumesc două noțiuni distincte.Tu ai spus că \"unii spun că naționalism și patriotism nu sunt termeni identici\"
Asta spun și eu.
Cât despre mai sus numitul personaj politic..nu încercam în nici un mod să îl aduc în discuție...lozinca a fost aleasă la întâmplare...exemple de astfel de ozinci politice se găsesc la tot pasul.
Mulțumesc de trecere
Și \"Hristos a înviat!\" dacă ești creștin.
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Poate..eu unu...nu am cum să știu asta..de fapt...eu nu știu nimic...de aceea mă întreb mereu..dacă avem dreptate atunci când spunem ceva..de cele mai multe ori nu avem..dar..oare am eu dreptate când spun asta..probabil că nu.
Mulțumesc pentru comentariu
Cu mult respect
Mefiss Toffel

De vrei să se simtă mic
Spune că-i din din întâmplare
Căci spunând că-i un nimic
Îl faci să pară... prea mare

Nea Mitică, bună și asta...Știi cum e aia cu francezii..și îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie \"Comment ca va?/ Ca va, ca cloche..\"...adică..ar veni cam așa..cum merge?..Merge, șchiopătează da merge...cam așa și catrenu meu..șchiopătează..da mere
Cu mult respect
Cernea Lucian

Foarte interesant eseul dumneavoastra despre toleranta, desi mă îndoiesc în privirea valorii toleranței...în sine
Din punct de vedere politic, toleranța pe care ați descris-o dumneavoastră nu prea coincide cu ideea de toleranță însăși...adică, ce e tolerat e tolerat iar pentru ce nu e tolerat avem legi..păi sunt sute de acte care nu sunt tolerate și pentru care nu avem legi (cel puțin nu în codul penal...primul exemplu care îmi vine în minte e adulterul)
Mai apoi..să slăvim democrația, căci ea este cea mai tolerantă, și acceptă pluralismul politic...dar nu și cu partide de factură național-socialiste...
În principiu cred că toleranța pe care o numeați mai sus este doar un derivat al definirii sferei libertății personale (adică, libertatea mea se oprește unde începe libertatea celuilalt), și astfel am putea spune că este tolerabil ceea ce nu intervine în sfera libertății mele.
Despre intoleranță însă, ați vorbit destul de bine..ea generează diferite valori morale în interiorul unei societăți, dar nu poate fi pusă ca bază a diferitelor mișcări, nazistă sau comunistă...
Despre intoleranța religioasă iar ați uitat să faceți câteva diferențieri..și anume, cadrul în care acea religie se manifestă..dacă un musulman din Europa sau S.U.A nu are nici o problemă cu cei de altă religie, fiind chiar mai mult decât tolerant, nu se poate spune asta și despre un musulman dintr-un stat islamic.
Totuși, cred că ar trebui săpat puțin mai adânc, pentru a vedea dacă nu cumva, toleranța sau intoleranța, ca valori morale, sociale, politice nu au cumva în substratul lor alte valori vitale (instincte, rațiuni)
Exemplul care îmi vine în minte când spun asta e cel pe care l-ați dat Dvs, \"ce ție nu-ți place altuia nu-i face\", care pare la dumneavoastră a fi o deviză a toleranței, pe când, în virtutea acelui război al tuturor împotriva tuturor al lui Hobbes, este doar un derivat al primei legi naturale în condițiile unei permanente nesiguranțe.
Tema e f interesantă, și ar putea fi dezbătută foarte pe larg, dar timpul și spațiul meu și cred că și al dvs sunt limitate
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Păgâni ați fi și voi, creștinii, numiți de musulmani, și așa mai departe. Ceea ce scriu eu nu vizează convingerea religioasă, și nici nu voi încerca vreodată să discut despre asta. Eseurile mele vizează laturile comportamentului uman, acestă ciudată specie căreia îi aparținem, și care nu încetează să ne fascineze.
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Minunată poezie, ce aș putea spune...
Dar oare nu erați dumneavoastră cea care acuzați într-un comentariu tocmai faptul că ne închidem într-o lume tristă și că noi înșine facem viața ...mai puțin vie?
Cu mult respect
Al Dvs Sincer
Mefiss Toffel

Îmi cer scuze dacă al meu comentariu nu va părea a fi la locul său..
Totuși, nu a părut un eseu filosofic, nici măcar o tentativă de urmărire a rvoluției ideii de dreptate de-a lungul timpului, de la Aristotel, până aproape de zilele noastre...
Oricum vă mulțumesc..sunt niște rezumate folositoare..m-ați scăpat de citit F.A.Hayek..cel puțin până când voi fi obligat..
În rest aș avea doar câteva mici nelămuriri:
1)Cum e posibil ca Rousseau să spună că: \" indivizii isi pun in comun drepturile si libertatile si se supun vointei generale rezultate din insumarea tuturor membrilor.\", când el susține că Voința generală este mai mult decât suma voinței tuturor indivizilor (văzând-o astfel mai mul universală decât generală)
2) Sunteți cumva unul din susținătorii ideii moderne că \"politica este doar o extindere a moralei la nivel general\"..pentru că așa lăsați impresia în paragraful în care discutați problema dreptății și libertății la Nietzsche..Plus că aș dori si eu referința bibliografică pentru a vedea de ați ajuns la această înțelegere (pe care eu o consider superficială) în ceea ce privește problemele dreptății și libertății la acesta.
Ați urmărit problema haotic, vorbind pe jumătate despre libertate, pe jumătate despre dreptate..dar despre niciuna în întregime. Ați înșirat rezumate ale teoriilor unor filosofi, fără să emiteți dumneavoastră măcar un argument, fie el pro, fie contra , măcar unuia dintre ei.
Unde mai e partea de eseu? Poate par eu cârcotaș, dar nu o văd.
Cât despre dreptate..se putea scrie un eseu de două ori mai cuprinzător, și cred eu mai potrivit numai asupra capitolului \"Justice as fairness\" din cartea \"A theory of justice\" scrisă de J. Rawls sau asupra oricărei incercări filosofice de a defini dreptatea..ați fi avut o teză, pe care să încercați să o combateți.
Ați încercat prea mult, și ați reușit prea puține..
Dincolo de înțelegerea greșită a anumitor concepte, și dincolo de această lipsă de \"pozitivism\" (definit în sensul său de scepticism negativist - vezi Husserl) toate bune și frumoase...
Nu ați făcut greșeli majore, dar nici subiectul nu a fost unul care să impună mari eforturi, cel puțin nu în maniera în care l-ați abordat dumneavoastră...
Pe viitor..mai mulă precizie, și dacă se poate, mai multă originalitate (știu că cine nu încearcă nu greșește, dar ați putea și dumneavoastră să demontați sau să susțineți unul din argumente, pentru că altfel, nu e un eseu filosofic)
Cât despre conținut..la început am crezut că am deschis caietul pe care aveam cursul de politică din anul I...seamănă remarcabil. O prezentare succintă a problemelor care nu prezintă nici o ambiguitate din anumite sisteme filosofice.
Încercați data vitoare să intrați în amănunte, să întăriți sau să încercați să infirmați o teorie, să vedeți relațiile dintre 2 sau mai multe teorii..Spre exemplu este Marxismul compatibil cu Teoriile lui Rousseau?, sau...Sunt cele 2 principii (care interpretate dau naștere altor 4-8 principii) enunțate de Rawls, ca fiind cele pe care orice om rațional le-ar accepta în condițiile unui văl al ignoranței , compatibile cu vre-un argument al statului de tip Marxist (atenție, un argument nu întreagă teoria)?
În speranța că nu v-am deranjat foarte mult cu ale mele comentarii..
Și chiar mai mult, în speranța că v-am ajutat măcar în mică măsură să vă dezvoltați viziunea asupra a ce înseamnă \"eseul filosofic\"
Pentru mai multe informații în legătură cu formularea anumitor distincții, cu redactarea unui eseu filosofic a se vedea : http://www.fil.unibuc.ro/~solcan/eft/index.html
sau http://www.fil.unibuc.ro/~solcan și paginile similare.
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Între iadul creștin și neantul modern observ din ce în ce mai multe similitudini, ambele sunt folosite ca simboluri pentru decăderea societății, pentru a defini lipsa de valori morale ale omului modern..nu mai avem un diavol care să ne sperie dar nici vreun dumnezeu față de care să fim datori cu ceva....
Despre manifestările acestor noi curente în muzică aș putea scrie mii de pagini, fără însă a ajunge niciodată la adevăratul substrat..să fie black metalul doar o manifestare a teribilismului adolescentin, sau o amplă mișcare socială...nu știu...doar că ar trebui să se facă o oarecare diferență între curenturile muzicale...

Apropo..întrebare pentru autorul articolului:
1. Eseul e redactat în maniera eseului filosofic....care este însă legătura dvs cu filosofia?
2. Cradle e o formație care face furori în ultimul timp...o formație de black, dar sataniști sunt și cei de la King diamond...care nu sunt caracterizați de nimenii ca fiind \"o trupă de black\", deși versurile lor sunt cu mult mai negre decât ale celor de la cradle...
Ca întotdeauna..al dvs sincer

Se vântură azi grâul de neghină,
sub tristul șir al neputinței tale,
iar domnul umblă îmbrăcat în zale,
prin sufletu-mi pustiu fără lumină.

Cuvântu-i scris acum pe foaia lui velină,
și zace-n el nimicnicia vrerii sale,
Nebănuită-i e puterea, și-a sa cale,
La care-o lume-ntreagă se închină.

Iubirea lui îmi pare-a fi străină,
Prin frigul urei nopții australe,
Revăd sticliri de umbre dese, siderale,
Pe umeri așteptând pe domnul să revină.

citit și plăcut...deși forma (spun eu) lasă multe de dorit..aștept și altele...și poate
îl voi înțelege și eu pe dumnezeul vostru..cuvânt care se scrie și se gândește pr sine....cartea care se scrie singură..nebiruitul și atotputernicul vostru dumnezeu...
la o bună recitire..al dvs sincer
Mefiss Toffel

Păcat că nu voi putea ajunge..sau cel puțin nu mâine(azi că e deja trecut de 12).....ar fi interesant..cândva totuși, poate voi fi și eu acolo, privind ca întotdeauna din umbră...
Ca întotdeauna..
Al dvs (uman de sincer)
Mefiss Toffel

În sfârșit pot spune asta..după aproape o săptămână de la ultima mea încurajare...ține-o tot așa...ce pot spune...ultimele tale creeații nu fuseseră chiar pe gustul meu..asta e mai bună(sau cel puțin asta cred eu)
În spreranța într-un continuu \"mai bine\"
Al dvs sincer
Mefiss Toffel

Primu repros care ii poate fi adus lu Descartes este acela al subiectivitatii \"Eu\"-ului din al să Cogito..Mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist, exist deci dumnezeu există...dar Eu-ul din primelel 2 există?..nu ar fi fost mai corect Mă îndoiesc deci Este?..mai parmenidian să spunem? Dacă cercetarea mea nu duce la nici un rezultat nu voi fi făcut mai puține totuși decât ceilalți filosofi, în sensul lor de constructori de sisteme filosofice...(nu, nu mă consider filosof, deși iubesc înțelepciunea)
Dacă îngerii și demonii sunt ființe reale și noi nu existăm...Dacă viața este visul meu? Dacă Vom rămâne pururi în această căutare a ceea ce este?...hmm..păi am putea spune așa...Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile ..nu pentru că ar fi perfectă, ci pentru că este reală, iar dacă ea este un vis...cum poate fi ceva vis dacă nu ne trezim niciodată din el?(căci, nu-i așa?, principala caracteristică a visului este aceea că te poți trezi din el)
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Întotdeauna o plăcere să vă citesc...mai mult...nu știu de ce...dar o parte din mine stă ascunsă în acest text...chiar dacă modelul a fost altul..toți oamenii văd același lucru...numai că unii pot spune mult mai multe despre el...dumneavoastră sunteți unul din acei oameni...spuneți multe..despre puținul care este în fapt viața fiecăruia...
Mulțumesc mult pentru acest text care m-a făcut să mă gândesc din nou la ce înseamnă viața pentru noi toți (dar și pentru acel mail care m-a bucurat enorm)
Al dumneavoastră sincer
Mefiss Toffel

Ca întotdeauna prima mea cititoare, și cine știe, poate și ultima...
Oricum vă mulțumesc pentru că ați lăsat semn..pokemonul... deși rețeta e veche, denumirea e relativ recentă...cât despre acele pișcoturi..adesea și eu mă întreb ce erau, dacă nu cumva simbolizau ceva (la urma urmei nika parcă era gravat pe scuturile lui Constantin cel Mare). Despre my little goth..nu am avut un model, deși poate e și ea o mică parte a acestei personalități scindate care sălășluiește în acest trup care aparține momentan cu precădere naivului poet...știți dumneavoastră la cine mă refer.
Recunosc, nu pot spune că ideea e originală, deși nu Eliade ar fi primul la care m-aș gândi.
Sincere mulțumiri încă o dată..
Al dumneavoastră sincer..
Mefiss Toffel

Da, aveți dreptate, pentru orice om unificarea celor două ar fi o provocare. Separarea lor duce după cum spuneam la acel om al paradoxurilor, care gândește scindat, care nu se înțelege pe sine,cum adesea întîlnim în viața de zi cu zi, dar tot această scindare este cea care face ca omul să fie, prin sine de natură divină. Tot această separare dă și măreția omului, îl face să pară fascinant, fie pentru semenii săi, fie, pentru sine.
Cu mult respect
Mefiss Toffel

Aveți oarecum dreptate, da, într-o societate cum este cea actuală, în care nici măcar morala propriului interes nu mai ajută la nimic, când epoca datoriei este de mult apusă, oare nu vom găsi că singura noastră sursă de inspirație, singurul izvor al moralei noastre va fi tocmai această ură față de \"morala celuilalt\" (cât ar râde Nietzsche și omul său superior dacă m-ar auzi spunând asta)
Dar dincolo de orice ar spune Nietzsche, și dincolo de cât de superiori vrem noi să părem, rămânem pururi un popor \"de sclavi\". Întreaga omenire e \"un popor de sclavi\", iar, în acest secol, al tehnologiei și al informației suntem (noi, întreaga omenire) o societate ale cărei valori morale, fie ele și universale (o, cât de neghiobi suntem când gândim asta) se nasc din același antic resentiment?
Cu mult respect și bucuros de vizită, și de faptul că am o cititoare...fidelă
Al Dumneavoastră sincer..
Mefiss Toffel.