cea de-a doua cafea a zilei

nici porcul n-are asemenea satisfacție tăvălindu-se în mocirlă cum are omul tăvălindu-se prin propria minte; se mânjește cu amintiri, împroașcă imagini răzlețe și frânturi de cuvinte, senzațiile se învelesc cu forme și formele își descoperă senzații și apoi are loc (3, 2, 1, asta) o descompunere elementară bruscă, omul se trezește subit la marginea propriei minți gol murdar și trist incapabil să se definească tot restul vieții alergând apoi în căutarea mocirlei pierdute