trailer

dedesubtul boltei lucrurile se găsesc suspendate haotic; ațe invizibile de diverse lungimi susțin fragil o pereche de mănuși în care au rămas mâinile; ceva mai în stânga, două căni cu cafea atârnă legate de-o singură ață, mai mult nu disting la lumina brichetei culori nu contururi nu înaintând însă mă lovesc de alte și alte obiecte. le văd târziu sau le pipăi. ajunsă în față, ridic pleoapele dinăuntru; lumina violentă se sparge de mine în valuri și nu știu sub a cui boltă craniană mă aflu trag cu greu pleoapele în jos; să încerc să mă întorc pe același traseu, îmi spun, fără să mă mai lovesc de nimic