Jurnal
dacă vrei
2 min lectură·
Mediu
Mă mai dau la o parte din mine și-atunci
Pielea mi se întinde elastică, să facă loc
Oricui. Chiar morții. Și pielea asta
Elastică știe atât de multe povești- cu cât se întinde
Mai mult, cu atât se lungesc și poveștile
Despre mângâieri și urme de lamă și
Vânătăi sub pijamale comode. Nu doare
Nimic. E bine
Când plouă
Mai acopăr câteodată oglinzile- așa cum mă știi
Cea mare din hol cu un cearceaf tâmpit cu flori urâte și cele
Din baie cu câte-un prosop oarecare
Și-i bine. Fără ochii ăia ciudați hăituindu-mă, mă pot plimba
Sub piele cum vreau. Pot arăta
Oricui a reușit să intre odată cu mine
Uite:
Pe locul ăsta pe gresie am stat de câteva ori cu capul în palme
Mi-a venit să-mi iau câmpii. Iar aici
Pe covorașul ăsta din hol am stat culcată
Uneori pe spate fumând și holbându-mă-n tavan, alteori
Ghemuită pe-o parte. Și aici
În colțul ăsta lângă mașina de spălat mai veneam uneori. Și-apoi
Mi se făcea frică să ies. Era nevoie
Să fac lucruri destul de neplăcute, să mă apuc de-o mână
Sau de păr să trag
Cu toată puterea, să-mi spun în șoaptă “da’ hai,
În pula mea” și-atunci
Să simt cum pielea mi se mulează
Înapoi pe mușchi încet-încet
.. și hai
023.723
0
