Fluerașu Petre

Copilul din mine cantă învăluit în azurul ce spumegă în corpul chinuit... într-o solnită cu găuri mici în care o inimă este zdrobită, în bucățele și mai mici!

stau și mă gândesc cum trece timpul de ușor eu sincer nu speram să mă găsesc pe mine în îndepărtatul viitor dar iată sunt aici mă ating, pot să spun cu mâna pe inima cât un arici, că sunt

In ziua de astazi se pune foarte mult accent pe limbaj. Oamenii, ca de obicei, aleg extremele, nu stiu sa urmeze calea de mijloc. Astfel apar doua categorii: cei care vorbesc folosind un limbaj

azi zace iarba sub giulgiul de zăpadă, mistuindu-se...

In cartile timpului, moartea si-a implantat adanc pumnalul insangerat. Umbra mortii s-a pogorat asupra oamenilor simpli, manati in razboaie inutile de \"parintii\" fanatici ai cultelor religioase.

Agitatie, stare latenta perpetuandu-se nedefinit fiecare celula angrenata intr-un salt predefinit haos, dar ordonat atat de profund cea mai mica particula: ascunde un sambure pur si unul

taci și ascultă, se aude vidul ce spumegă în noi

o zvacnire, o sarutare, placile si magma... o dulce-mbratisare peste orasul trist se-asterne inc-un strat de praf... si... se culca toti nebanuind nu simt pamantul

am fost de-atâtea ori apostrofat, că vreau pentru mine tot... așa c-acum m-am revoltat, da mă, de voi mă doare fix în cot!

ma trezesc, intr-o dimineata si gasesc ca sunt eu, intr-o alta viata dezgolit, sufletul meu, miez de pepene inghesuit, intr-o coaja stramta, bob de strugure atarnand, pe-o

zac... beat... in patul meu, un imparat! in mizerie, ajuns aici dup-o calatorie lunga, prin musuroiul de furnici m-am strecurat atent de pe-o fila pan-pe-alta pe-al istoriei

Lumina dispare in intunericul ce ma invaluie... Muschiul care imbraca peretii uzi duhneste... Imi aminteste de merele stricate care s-au storcit de atatea ori sub talpile picioarelor mele grabite.

iubesc, agonizând când glasul, fierbinte șușotește, tu...

un varf, atat am apucat sa prind cu mainile-mi murdare lumina alba, pe cerul instelat fugea de mine ca o boare o latura dintr-o infinitate de-oglinzi ce se reflecta neincetat si-n fiecare, se

...stropi de noapte se preling pe nervurile albe ale cerului...

pe campul rece a inghetat copacul biciuit de vant...

Lumea aceasta este plina de ipocriti! Este de-ajuns sa privim in jur! Da, suntem inconjurati de oameni care nu isi recunosc propiile nevoi. Suntem inconjurati de oameni care incearca sa scape

un tanar, singur, temator, timid in fata tastaturii pe un teren necunoscut venind dintr-un desert arid ajunge intr-un loc cald, primit cu voiosie in acest tinut aici, el, incepator,

Credinta! Un subiect pe care l-am abordat in scrierile mele anterioare. Aceste lucrari au starnit fiecare in parte discutii, polemici, chiar izbucniri violente din partea interlocutorilor.

psalmul noptii reci soptit de apa calda pe o oglinda...

pe stânca golasă și rece un arbore se-nalță singur...