trebuie să înceapă războiul
Temple of the evil, Temple of the weak no one knows how bad he feels Late-night innuendo, temptation of the key \"Live with the Blacksheep, live with me\" Sonata Arctica – Black Sheep! oamenii nu
monsieur octopus
* intră în catedrala de argint lumea așteaptă timpul încleștărilor privește și învață valurile îmbrățisează nisipul storcind plăsmuiri deasupra norilor realitatea își scuipă îngerii de
nebunii
“Când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale.” Paulo Coelho – Alchimistul cerul se aprinde aruncându-și litaniile albe dă din cap pe ritmuri de samba piticii
amerika
eu vreau iar asta le este îndeajuns îngerilor falși oamenii vor învăța până la urmă să iubească biciul aerul strânge oasele carbonizate mestecând grăsime generațiile de culturi ecologice scrâșnesc
furie sfântă
de la manele la rock și invers pentru că asta înseamnă fastfood life urcă pe munte aruncă prima piatră fără să-ți pese oricine poate minți demiurgii puritatea nu mai e demult la modă lasă-i pe
imperatore
vulturul zâmbește camerele tapetate cu roșu filmează vieți privește înspre duino înfige mâinile în măruntaiele lui miramare explozia pleacă întotdeauna de la sânge ți-e frică, dar nu trebuie să
1 mao
mașina este singura care ne iubește ne divizăm pentru a ne împreuna cu virușii caută calea spre sarcofag piramida cerului te strivește emanând iubiri finalul se apropie aruncați armele spre cerul
Ghidul violatorului modern
\"The Rape of the Daughters of Leucippus\" Paul Rubens, 1681 învață să te învârți pe loc dansează pentru că poți, fără întrebări inutile caută din priviri gazelele fugi după ele în timp ce
atacama
muntele crește din nisipul fierbinte îmi iau caravana și plec alerg spre viitorul stelelor întunecate mai aproape de moarte simte fierul îngroșat, suflă spre raza albastră a rândunicilor fii rebel
căutarea adevărului (haiga)
puiul curios – caută adevărul în câine
bafana bafana
în iad e carnaval femeia dansează copiii ei s-au trezit și vor să se nască din nou prin ea femeia se dezbracă universul scrâșnește în toate uzinele se secretă în draci iubire femeia își desface
uraganul
joacă-te cu ainurii prințesa mea în mijlocul nopții piatra așteaptă catifeaua este astăzi de sânge din spatele zidurilor fecioarele zâmbesc cerul își digeră puroiul amețind iștarii păsările mari
7
*** dealurile au închis în sfârșit ochii oamenii din străfundurile lor s-au plictisit să-și vopsească demonii roșii cu propriul sânge ei au învățat să iubească din galere furnicile țâșnesc spre
mai mult petre
doppelganger am venit să te scuip între ochi îți voi transforma pisica în sânge vei înțelege că ești singur nori întunecați deasupra televizorului butonează sau mori oricum totul se va
spații
caută tăcerea dintre violuri mitralierele răpăie împroșcând alb goală lângă muntele roșu fetița așteaptă blocuri gri conturând orizontul albastru dictatorii au obiceiul să te învețe cum trebuie să
drajeuri suedeze
scările rulante ajung până la inimă împinge, împinge pentru cea mai mare porție ne-am trezit în orașul universal somnifere, marijuana și șampanie viața te va epuiza doar cei mai puternici se pot
pictăm cu nebunii
“Da, Picasso a avut talent, dar nu a reușit să realizeze nimic semnificativ cu el.” Andy Warhol lăsați muezinii să cânte de corazon pentru pedofili stau pe veceu și ard ambalaje de pâine copiii
orbit
“am să chem un asin c-un cuțit să spintece-ndărătnic începătura electronică și-ncă ceva, tată cât e pământul, am să sap pentru tine” Roel Richelieu van Lodersele cerul scrâșnește salivând
mulțimea (haiga)
în noapte – mulțimea se scurge spre casă
Nuj, sau despre el hombre latino
”nuj daca ai auzit pana acum, dar pe tastatura atasata unui sistem de calcul (care se numeste uzual si pc = personal computer, a nu se confunda cu partidul comunist), exista o anumita tasta numita
zvâcnește Consuelo, zvâcnește
“Ce Dumnezeu o apucase pe femeia aia însărcinată să dea cu aspiratorul de Ziua Mamei? Parcă ar fi cerut un glonț între ochi, nu vi se pare?” Kurt Vonnegut – Dick Ochi-de-mort joacă-te cu tăieturile
haide, aruncați-mă în cel mai tare coșmar
ce ciudat, pământul ăsta nu are ferestre hărțile se decolorează pe măsura tragediilor plângeți, zâmbiți și stropiți orizontul cu salivă! demonii așteaptă în spatele satinului sunt două bucățele de
inch
tu vrei să mă analizezi centimetru cu centimetru eu te voi săruta inch by inch te doresc uită-mă însă nu aș suporta să îți strâng a doua oară cenușa în mâini camera de hotel mă hipnotizează vom
ta zoa trekei
“- Unde e nenorocitul ăla de țânțar?” Ryu Murakami – Ecstasy ne înfrățim cu morții cei mai frumoși pentru a ne depăși prin iluzii desfrâul dumnezeu este dragoste șoptesc prostituatele la fel cum
