Florina Daniela Florea

Alina si Gabriela, iesencele mele dragi :)
ma bucur ca mi-ati iesit in intampinare.
nici nu stiti cat ma bucur.

cu drag,
Dana

foarte buna poezia aceasta, am parcurs-o aproape pe nerasuflate, dupa primul vers l-am cerut pe al doilea, al patrulea a surprins, al cincilea l-am dorit, in final cu mare pofta am citit-o toata.
Bine ai venit pe aici, e primul text pe care ti-l citesc, dar ai forta asupra imaginii si cuvantului si pot risca sa afirm ca nu scrii de ieri-de azi.

Permite-mi sa mai trec pe aici.

cu bine ,
Dana

Imi vine sa marai...
*
De ce marai? Pentru ca tu ai spus dar eu nu spun.
Pentru ca fiecare e cu dreptatea lui si eu am dreptatea mea si tu pe a ta si degeaba ai spus eu nu spun, eu vreau sa spun cu totul si cu totul altceva ca iubirea e dincolo de frica, ca e frica pura, e necunoscutul de care te temi si dupa care alergi, am spus, nu-i asa? stiu, Virgile, suna a monolog si a joaca, dar azi sunt poet maine nu , spun doar ce simt si simt, crede-ma, nu ma crezi, nu-i asa? ce copila si Florina asta, dar nuca aceea uscata o lepad fara sa ma uit in urma, am drum lung de mers si mi-e foame iarasi citesc o strofa si spun ce nu spun, dumnezeule ce de cuvinte, ce de cuvinte! rostite cu gura punga inghitite si strecurate doar pe la coltul buzelor acolo unde carnea e mai subtire si mai vulnerabila ies cuvintele, n-au calauza, spun, Virgile, ca nu spun ca tine ci in felul meu nu ma poate nimeni rataci decat eu insami pe cele coclauri si mutaaaaa, ce muta , iar spun ca azi am venit la acest rendez-vous anonim dar am trisat iti stiam mersul, culoare si cuvantul, m-am prefacut ca nu le aud, ca nu te aud spunand si am venit sa spun ce vreau eu sa spun.
\"în mînă țin o zi numai una în mînă țin numai una\" - mi-ai spus.
si-am si-ai plecat.

m-am referit la comentariul lui Florian de la textul tau precedent - acea \"oda\".

aceeasi.

Sa te cert??? de ce as face-o?
Daca am de comentat, comentez un text, nu autorul.
si, da, cum prind ceva mai mult timp, voi trage o ocheada si spre celelalte texte.
In orice caz, nu lua ca litera de lege ce spun eu, e doar o parere subiectiva, de nespecialist.
A scris foarte frumos Florian Silisteanu ce ti-a scris, trebuie doar sa-l citesti printre cuvinte.

cu bine,
Dana.

metrica, ritmul nu-s \"specialitatea\" mea, Florine, ori faptul ca l-ai \"declarat\" sonet inseamna ca e musai sa-l incadrezi in aceasta forma clasica.
*
cat despre mesajul poeziei tale, mie imi pare limpede: neputinta de a controla timpul in favoarea noastra, idee reluata pe diferite registre in fiecare din strofe.
*
ca exercitiu poetic, imi pare ca esti pe drumul cel bun.
dar as mai lucra un pic la ea.
*
uite-asa, fu primul meu comentariu la un text de-al tau, sper ca nu te-am suparat, nu mi-e felul sa fiu rautacioasa, am incercat sa fiu sincera, dupa prima lectura.

cu tot binele si succes pe mai departe,
Dana

si erata eratei tale:
citeste comm-ul meu.
nu am dat nume si am spus clar \"ceva de genul\".
let it be, omule.

P.S.
mai destinde-te...si maine e o zi :).

Nu am pomenit doar de Scarlett, ci si de Steinhardt, dupa prima lectura a textului, sub primul impuls.
Eu nu sunt decat un cititor oarecare pe aici, in \"memoria\" mea am adunat, deopotriva, si pe unii si pe altii.
Nu am cautat nicidecum sa fac niscaiva comentarii sofisticate sau care sa dovedeasca cuiva cat de mare este cultura mea in domeniul literaturii. Nu mi-e in fire sa fac asta. Poate fi insa apanajul altora. Live and let live, zice englezul.
Ah, n-as vrea sa uit: cea mai frumoasa lectie a bunului simt nu am invatat-o din carti celebre. Ci de la matusa sotului meu, Dumnezeu s-o ierte (caci a murit): o taranca cu patru clase.Si, zau, nu mi-e rusine deloc sa recunosc asta.

Cer iertare Monicai pentru off-topic, dar voiam sa-i transmit astfel lui Florin ca mie nu-mi pasa cine stie ce in momentul lecturii unei poezii noi (din postura de cititor obisnuit, repet) nici de Faulkner, nici de alte nume tari ale literaturii americane.
Eu am vrut sa citesc o poezie cu sufletul si gandul deschis.
E dreptul meu sa acord sau nu stelutza aceea.
Si am facut-o apreciind textul, nu comentariul lui.

Cu bine,
Dana

\"nu îmi amintesc gardul pe mine mă strânge
un nebun cu o lumânare nedumerit plânge\"
\"feeric curge apa peste un craniu de mamă\"

intre versurile astea, ma simt nebunul si mama in acelasi timp.

de ce versurile tale imi amintesc de jumatatile acelea?
12 ore ziua - 12 ore noaptea...si impreuna, intregul unei zile.
si \"nici macar nu stiu cine sunt\" intre toate cele.


cu bine,
Dana

Pe mine m-a durut poezia asta, Vasile.
Vazuta prin prisma adultului, suferintele copilului par amplificate, a sub o lupa a anilor.
Poate cu riscul unei blasfemii, eu vreau sa binecuvantez jucariile si copiii.
Eu, adultul.

cu tot binele,
Dana

erata:
\"a fi generatorul cuvintelor mele\"

Citindu-ti poezia, mi-ai amintit de o replica celebra, ceva de genul \"si maine e o zi. ma voi gandi maine\" reteta pe care am aplicat-o de cateva ori, cand mi-a fost mai greu pe-aici, prin lume. A doua zi, gandul nu mai \"durea\" atat de tare. A treia zi era deja parte a uitarii...si uite-asa am inceput sa invat sa uit. Ca protectie a memoriei mele, a mea daca vrei. Nu stiu cat e de voluntar sau involuntar acest act, si cred ca sunt multe scrieri pe aceasta tema . Eu stiu doar ce simt. Primitiv.
Ca fara uitare n-as fi putut supravietui.
Dar sa stii, Moni, ca Steinhardt are dreptate: nu poti cu adevarat uita daca nu ierti. Iertarea fara uitare e apa de ploaie.
Asa ca...:)...iarta-l si tu pe tanarul dinainte. Si uita-l.
A, da, si iarta-ma pentru cate am scris acum, desi versul tau e vinovat a fi generatorul lor.
Da\' pe mine nu te las sa ma uiti :).

cu drag,
Dana

Desi cu intarziere (din motive obiective, dar sper ca ma vei ierta), vreau sa-ti multumesc pentru gestul frumos si anume acela de a-mi trimite cele doua volume ale tale, inclusiv dedicatiei scrise pe fiecare din ele.
Volumul de poezie \"serioasa\" l-am citit deja aproape in intregime, iar cel cu \"Valentinele\" doar o parte, si m-am bucurat sa descopar, cu fiecare poezie citita, poetul Laurentiu Orasanu.
(ca sa nu mai spun ca in momentul primirii celor doua carti eram la birou si m-am laudat colegilor :) )

cu tot binele si succes in tot ceea ce iti propui sa realizezi pe mai departe,
Dana

Punctul e acelasi, Claudiu. Acel infinit mic. Spre care tinde mereu detaliul (cadrul).
Undeva, intre multimea jumatatilor, cu siguranta de afla si acel punct, al trecerii absolute.
Inca il caut.

cu acelasi bine,
Dana

Monica, m-ai lasat fara cuvinte.
Nu legat de poem ca forma(superb nu stiu daca e), ci de cat de bine, cat de aproape, cat de intim l-ai putut citi.

Multumesc, dar cu sufletul.
Dana

P.S. iarta-mi intarzierea raspunsului. Nu am fost in localitate cateva zile.
D.

Alina, oscilam greutatea pietrei pe sufletul meu de femeie.

multumesc pentru apreciere,
cu drag,
Dana

Ramona, cititor de suflete ce esti :).
da, am cautat intregirea, scriindu-ma.
asta nu inseamna ca am gasit-o, insa.
doar am cautat-o.
si poate, inca, mai caut.

cu tot binele,
Dana

Mihaela, stii ca esti mereu binevenita.
Sunt jumatatile mele. Unele din ele. Doar citite pot fi alaturate.

cu tot binele,
Dana

Fiecare jumatate reprezinta ceva, Elena. Doar ca unindu-le, se amplifica, se metamorfozeaza in minunea cu numele de \"intreg\"

ma bucur ca-ti place poezia mea si multumesc pentru cuvintele frumoase,
Dana