Poezie
Homer despre cer
1 min lectură·
Mediu
cerul o imensitate de găuri
fiecare despărțire
lasă în urmă lumina
singuratatea se transformă în stea
singurătățile se transformă în stele
cerul o capelă cu măicuțe
tot mai puține bănci
tot mai puține bănci
așezate în formă de Carul Mare
cele dintîi
așezate în forma de Carul Mic
cele de pe urmă
pasărea Phoenix ne învață
ceea ce ziua se înalță și arde
noaptea cade și cîntă
citim ... brusc o străfulgerare...
gîndim spațiul strigătului e relativitatea căderii
citim ... și la nunta mea a căzut o stea...
gîndim dual cuplu al singurătății
citim ... fiecare bărbat are o femeie pe care o iubește...
gîndim industria nunților salvează
perenitatea cerului
sfîrșit
lăsați-mă să fiu grec, orb, privind
013509
0

Bine ai venit pe aici, e primul text pe care ti-l citesc, dar ai forta asupra imaginii si cuvantului si pot risca sa afirm ca nu scrii de ieri-de azi.
Permite-mi sa mai trec pe aici.
cu bine ,
Dana