Florina Daniela Florea

de o delicatete rara, mai ales in zilele acestea, sonetul tau, Adrian, aduce mangaierea dantelei de lumina strecurata intre frunzele nucului, in apusuri de vara.
cu o delicatete rara, \"Se risipesc aromele în dodii/ Cu gust trândav de afin și absint.\"
Aici e arta, Adrian. E migala unui autor care isi zdrobeste tampla de lumina si apoi se chinuie, orb, sa culeaga cioburile din carne.
\"S-au copt deplin hotarele prin rodii/Ademenite-n temător alint \", Adrian.
Si e vremea sa accepti ca esti un autor rar aici, intr-o lume framantata de orgolii si frustrari.
Ca esti \"faunul cântând din nai sub zodii\", ce \"Vrăjește trist pădurea de argint.\"
Lasa-ma sa-mi strecor astazi si tristetea mea, s-o odihnesc pe strofele sonetului tau, si, cine stie, poate maine...

Intr-adevar, un text de recomandat.

recunosc, am deschis pagina din pricina titlului (am o poezie cu titlu identic postata atat pe site cat si publicata intr-o revista) si am fost curioasa ce nuanta ai dat in textul tau cuvantului \"Eraser\".
e un unghi diferit de abordare, evident, si inca unul interesant: stergerea din gandul celuilalt prin incercarea (din start imposibila) de stergere din propriul eu a amintirii/urmelor celuilalt, iar aceasta imposibilitate asumata e redata de imaginile grele, apasatoare prinse in poezie.
interesant text, o repet.

Ai băgat iute în seamă
C-am rămas desculți, vezi bine,
Și-atunci, Moșule Sorine,
Ne-ncălțași...c-o epigrama

no, cand ma hotarai si eu sa vin, dadu strechea in lumea de pe site si m-o bulversat cu totul:)

da\' pentru volumul lui Nanu?
da\' pentru volumul lui Adim?
da\' pentru volumul lui Tanasescu?
da\' pentru colindatorii Mariei ?
da\' pentru dedal cu-ale lui rime si mai ales cu felul lui de a recita?
da\' pentru mirciulica?
da\' pentru floris?
da\' pentru Silisteanu care are de vreo doi ani esarfa mea?
da\' pentru lebragia, (io Pat-ea Patason)?
da\' pentru sirena care mi-o suportat o noapte cuvintele?
da\' pentru amadriada care m-a terminat cu accentul ei frantuzesc?
da\' pentru sache?
ehehe...nu pot sa renunt taman acuma.
pe site i-am cunoscut pe toti, in real i-am vazut pe toti.
si cati or mai fi.
cu recitatul stau mai prost, sa ma iertati.
imi tremura microfonul in mana.
cum sa nu viu?
fusei si la Eliad si mi-o placut, si am tacut si-am stat cuminte cu Radu la masa si-am avut emotii cand ii ghiceam care si cine e. Si-acolo tot poezisti. Ca si la Iasi. Ca si aici.
Ba m-am ales si cu autograf de la Ioan Lila.
si, vorba aceea, Eliadul e la 300 de km.
d-apoi Iasi-ul care e la 145?
sa nu ajung?
sa nu se mai intalneasca poezistii??
neeee, nu se poate asta.

asa ca, draga Alina, nu ma pricep cine stie ce la poezie, dar vreau sa va vad. Eventual ma ofer si cu niste ecusoane, nu mai stiu daca nichita mai are suportii aia de plastic, dar le prindem cu bolduri:)
cine ne-om recunoaste bine, cine nu, sa citim acolo, pe petecutul de hartie:
www.poezie.ro la iasi:)

gata, am confirmat aici.
(oare mai treba si mail??)

Candva, cineva sau poate eu insami, am avut un raspuns. Desi nu era nimeni care sa intrebe, cuvintele s-au insirat in asteptarea intrebarii, poate. Cine sa mai stie. Eu am uitat, uitandu-ma. Am regasit urmele, silabele, virgulele. Uite-le:
*
Ingerii nu au aripi sa zboare, cred eu. Au aripi fiindca au nevoie sa le ploua pe pene.Dar e mult prea complicat pentru mine azi, joi, sa inteleg. Era o vorba ca joia mor fluturi si apoi am uitat daca e adevarat ori ba. Probabil ca nu.
Sau poate cind mor fluturi, ziua se face joi. Asa o incurcatura prin vocabulare...
*
Dar nu ma baga in seama.
Nici cuvintele nu mai sunt ale mele. Odata plecate din degete, devin infiorator de straine.
Iar raspunsul acela inca il caut.
Oricare va fi el.

erata:
scâlciați. papucii femeii.

o tufa uscata, urme in noroi, ceata, vecina de la doi tarandu-si papucii sclaciati, un caine fara stapan, pasii uzi de-atata ceata nu mai au nici un dumnezeu, merg, merg, merg, in vitrine aceeasi imagine de film ieftin, traversez trei ganduri si-apoi ma trezesc ca sunt intr-o intersectie cu prea multe sensuri.

la mine, azi, acum, nu sunt trandafiri.
ma minunez de niste crizanteme.
si de mult noiembrie, gri.

(da, o fractura.
un fragment.
si brusc, zgomotul subtire de disc zgariat, trezind la o realitate...ireala.)

ia-n asculta, don\'sorule,
tigrisorule,
cum iei toamna in balon,
-ce bon-ton!?!-
sa-i ceri tigara,
bunaoara,
cand o vezi atat de trista
(lacrimi stranse-ntr-o batista)

etc.etc.etc.

dar sunt curioasa, ce ti-a raspuns??

(mai scrise cititoarea cu un zambet amarui ca mirosul de crizanteme , dupa care tacu)

zicea cineva:
Marea nu mai are valuri? important e sa treaca un transatlantic prin apropiere...
blocurile erau inalte, lifturile functionau, pe strazi
treceau voievozi cu plete, iar pina la etajul 10 totul
parea perfect!
da, da.
insa raspunsul la asa o intrebare...greu, tare greu.
adevarat paradox.
suntem in stare sa uitam conditia de muritor si sa credem in adevarul celuilalt?

iar m-am apucat de vorbit, ma iarta.
o sa mai trec pe-aici.
cu bine,

camera ta mi-a amintit de secunda mea.
\"Secunda dintre noi are la capătul dinspre mine o consistență gelatinoasă. Semiconștientă de zgomotul zilei, privirea se agață de chipul tău și balansează ușor, înainte-înapoi, spre trecut. E doar o secundă. Una singură. Divizată aproape la relanti, îi aud pârâitul.\"
da, recunosc senzatia dilatare-strangere. dintr-un alt unghi, poate.
si starea de aglomeratie, singur fiind.
acum am inteles si ce ai vrut sa spui in celalalt text.

Felicitari tuturor implicati in nasterea acestei antologii, si, in primul rand, lui Radu, pentru rabdarea si perseverenta pe care le-a avut. Nu e usor sa conduci o echipa, mai ales de poeti. Oameni cu suflet aparte.
Ma bucur sa vad aceasta carte, cu numele atat de ambitios si sper, cat de curand, sa o pot avea si in biblioteca mea.
Inca o data, felicitari.

\"M-am simțit ușor, o senzație grețoasă de goliciune, de parcă aș fi fost vidanjat de toate păcatele.\"
fraza asta, Nataniel, fraza asta se potriveste de minune cu starea mea din dimineata asta.
Si, da, Paul a observat deja inaintea mea, acel \"aglomerat\" poate fi inlocuit.
cu bine,

ce e vulgar aici de-a incadrat textul in acest fel??...
imaginea nu e usor de digerat pentru medie, dar in nici un caz nu e vulgara.
aceeeasi senzatie de \"Nostalgia\"...

cu ingerii si cu Domnul, cu vorba si cu fapta, cu rana si cu zapada...aici m-ai pierdut putin.
dar continui sa te citesc.
descopar in continuare un autor pe site care merita citit.
numai bine.

da, obsesia asta a oglinzii..
nu stiu sa-ti explic prea bine, nu ma pricep, dar textul acesta mi-a amintit sunetul \"Nostalgiei\" lui Cartarescu.

surprinsa...
in primul rand ca pana acum nu ti-am descoperit scrierile.
in al doilea rand de imaginile surprinse de condeiul tau.
atat de sigur. atat de fidel. tusa nu e groasa, dimpotriva, e ferma si delicata.
cum sa citez tot textul? nu, nu se poate.
recitesc, insa.
si, desi e pur uman, plescaitul prefer sa-l ascund dincoace de monitor:).

\"-Afară, spuse, se găsesc de vânzare numai frustrări.
Vru să mai spună ceva\"...
dar mai bine tac si sa te descopar si-n celelalte texte.
excelent scris, repet. din unghiul meu de vedere, de cititor oarecare.

desi probabil transmisa din privire, intrebarea patrupedului tau e atat de interesanta incat il suspectez de umanitate:).
si la fel de probabil, gandindu-ti raspunsul, starea de razvratire a spiritului s-a poticnit undeva la acei n metri pe care ii putem estima.
adicatelea... aducerea cu picioarele pe pamant.
iar am scris mult cand de fapt voiam sa iti spun bun venit pe aici. din punctul meu de vedere:).

ca o prelungire a gandului de astazi, poemul tau - cuvant de femeie, si-a lasat umbra (si) sub rujul meu de buze.
rezonanta de rosu, femeia in fabrica de vise, fiecare jumatate inchizand intregul dorit al fiecareia.

Nu te intreb, Gabriela, cum sa te intreb asa ceva?

Cei din casa vin , se opresc si citesc, beau sucul sau laptele rece, inchid usile si pleaca, la randul lor. Doar pe frigider raman agatate biletele pana li se usuca lipiciul si cad.
Multumesc pentru cuvinte si pentru imagine.

Virgil, multumesc de semn si de parere
Am modificat titlul si putin la strofa aceea. Deocamdata nu am destul timp ca sa reflectez mai mult, dar voi reveni.