Florina Daniela Florea

o mica scapare: la al doilea paragraf al povestitorului cred ca trebuia sa incepi cu \"Danut\", nu cu \"George\":)
La prima lectura nu sesizai, ca m-a furat subiectul. da\' la a doua nu mai scapasi de-o marunta observatie de forma.

Multumesc, nene Anton, de urare.
Stiu ca poezia-fara-metafore devine prin intreg o metafora
inceputul sfarsitul titlul totul.
da\' om mai vorbi noi si la alte intalniri din acelea si o sa disecam atunci ce si cum, eventual in stil de \"stilist\":)
asa ca, numai de bine, stimate nene Anton

Fain si vesel text la vreme de seara :), Sorine.
Merita citit pentru ca-n el curge cuvantul in apa zglobie, pentru ca m-a tinut cu zambetul pana la capat, pentru ca e bine scris (cum scrii de altfel tu de obicei, stiu).
Si numele, frate... De unde le-ai scos?:))))
Biruinta si cu Puturescu :)
O povestire spumoasa pe care o apreciez cu sinceritate.

Codrina, verde ti-e numele, alb gandul si frumoasa urarea.
Multumesc.

Carmen, Camelia, Ionut, multumesc pentru urari, desi nu am intentionat ca prin acest poem sa amintesc legatura dintre sarbatoarea de astazi si florina-de-pe-site-ul de poezie.
Coincidenta, subconstientul, cine mai stie.
Oricum, faptul ca ati lasat un gand pe aceasta pagina e un gest frumos si pe care cu greu as putea sa-l compensez vreodata.

Danule, urarea ta mi-a furat un zambet. Nu am indraznit a-mi face iluzii ca as putea avea fani, dar prieteni-intru-poezie am sperat mereu sa am. Tu esti unul dintre ei, cu siguranta.
Multumesc.

Dan Mihut, sunt pe sfert olteanca, daca e sa ma iau dupa ce \"spune\" arborele meu genealogic. Aici nu am vrut sa subliniez o imagine diferita fata de oltean, ardelean, etc, ci doar atitudinea neputincios-resemnata a omului (moldoveanului in cazul meu) in fata raului absolut, indiferent care i-ar fi sursa.
In fine, nu intru in detalii, las cititorul sa simta daca e ceva de simtit in text. Atat am vrut sa subliniez de fapt: nu-i bai ca esti oltean. Defel.
Multumesc pentru apreciere

nu pot, Ionut, nu pot si pace.
Cum sa iau ce i s-o rasturnat altuia? fie chiar in ograda mea:).
Nu. Ma gandesc doar. Privesc. Si dau din cap, uite-asa: mare ti-e gradina, Doamne.

Doar exist. Astept sa cada stelele, astept. Si nu pot face nimic.
Absolut nimic.

dar iti multumesc pentru sfat.

iaca, pe mine ma macina contradictia dintre titlu si unhappy-end.
da\' trece.

cat despre iaurtul degresat, acela nu e rau, pen\' cine e in stare sa-l ingurgiteze. se pare ca lasa sechele chiar panalaadancibatraneti, metre.

poema e lunga, e \"moralizatoare\" (adicatelea plina de morala), e a \"ta\" in mod evident (ca scriere) si, lucru care-mi place foarte, e ca face parte din ciclul \"poeme-fara-metafore\".
mai tii minte discutia de la retaurantul hotelului popilor din Iesi? da, da, discutia despre poezia fara metafore.parca mai era pe acolo si rosinante, si atropa, si criticul acela iesean. in fine.
sa stii ca m-am gandit adesea, dar n-am fost inca in stare sa scriu un text din acesta.
desi nu disper.

erata:in loc de \"lupota\" - evident, \"luptam\"

stiu cum e, Alina, cu viiturile astea
o fo\' si pe la Bacau, mai an, si pe la mine casa o inceput sa-si ridice poalele in cap, ca o nerusinata fara frica de nimic, da da.
nu mai lupota, sedeam la buza beciului si priveam cum creste incet incet dar sigur, mi-era spaima si mi-era intepeneala din becuri luminile se stingeau una cate una,
stai stai ca am deviat
digurile s-au frant
\"eu nu pot sa-ti arat nimic\"
decat atat
ca \"nu mai lupt urc cu tine pe coasta\"

si-o mai fi
si-or mai fi si teste

cine le mai stie.

(excelenta strofa a doua, nu ma pot abtine sa nu ti-o spun)

coincidenta cu sarbatoarea de astayi, Alină-lină.
Ma uitam pe o poză cu gara din Caracal (asta ca sa nu spun altfel) șî...
mi-o venit mie sa scriu textu\' aista.
dar mulțămesc frumos pentru urare, Alina-tată

Multumesc pentru urare si iti doresc sa ai parte de o primavara frumoasa, Erika

nu era atelier, era bucatarie

nu l-am mai citit cu glas tare

ai grija la indigestia pisicii, e pacat de biata vietate

scuze pentru vorba lunga-fara-rost din comentariul precedent. exces de zel.

aceleasi \"toate bune\",

am uitat, evident, sa evidentiez si titlul instelat si majusculat:), k(ca) o (puzderie de) stele.
relativ subtil, enigma destul de imbarligata, neuronii partial satisfacuti.
ceva ceva totusi scartaie si nu-mi dau seama unde. (in text, in forma, la asta ma refer)
il voi reciti si cu glasul tare, sa vaz daca m-oi dumiri.
cu bine,

iar iti faci iluzii, felixule. cine a mai auzit ca fericirea poate fi invinsa de altcvea decat de ea insasi:)
d-aia nici nu traieste mult, parol.
cat despre ochiul cel mic (ori cel din ceafa, ori cel pe care-mi fierb incetisor cafeaua cea de toate zilele), n-are, bietul, nici o sansa:)

stai ca am deviat.
textul de azi a rascolit amintiri veeeechi, vechi:), cel putin la debut, mi-a amintit de prichiciul sobei bunicii, vopsit cu var verde deschis, punea uneori niste oale de lut pe-acolo, alteori stateau atarnate in cuie siraguri lungi de ardei rosii, iuti. mai era in spatele sobei un loc unde ma jucam(si eu) cu mâțîle, era cald si intuneric pe jumatate si tare-mi mai placea sa ma ghemuiesc si sa-mi imaginez cum voi creste eu mare si voi scrie poezele (sic!:) ). glumesc.
da da, pisicii aceia jinduiau dupa oalele cu lapte pus la prins, or fi fost strecurate si niste saruturi pe-acolo, habar nu am, dar pot intelege situatia in care se afla mâța ta.
no, amu vine partea din poezie care ma \"zapaceste\" si spun asta pentru ca, de la sarutul-ispitei ma \"trimete\" spre cele sfinte, catre cele patruzeci de kilograme de sfinti (cu toata forma lor de luna plina) supusi intru totul vointei (Poftei) divine...

linkul intre cele doua vine brusc, un soi de revelatie: pisicile de pe acoperisuri ajung mai lesne la dumnezeire:)

zambesc.
ia sa continui.

ochiul cel mic (de pisic, evident) inchis incet-incet peste lume ne lasa ne-Fericiti, desi faptul ca somnul naste orice vrei in afara fericirii o stie toata lumea: din vise nu se traieste.

incheiere? ce flamanda e mâța castitatii tale...

1. chiar sunt inginer
2. nu am un stil anume, m-am jucat mereu cu tot felul de bazdacuri carora le-am spus mai mult sau mai putin justificat poezie
3. pentru ca am facut pauza o vreme, mi-am cam iesit din mana, dar am undeva in urma niste texte la care tin chiar eu. si nu ma refer la ultimele 10.
4. acum incerc sa-mi intru iar in mana in ceea ce priveste scrierea de (uf, na, ca mi-e jena s-o scriu pentru ca nu m-am vazut niciodata poet, ci doar un individ care se joaca intre cuvinte) poezie, si, daca se poate, mai bine decat inainte de aceasta pauza.
5. de ce m-ai laudat?? ma asteptam sa fiu aspru criticata. cand colo, imi spui bravo. si zau daca asta nu m-a deconcertat. credeam ca se simte stangacia redeschiderii vechilor usi.
6. pe narcis il avem in noi fiecare, mai mult sau mai putin. nu multi o recunoastem constient. mi-ar place sa cred ca-mi stiu niste limite. macar alea orizontale, daca nu si pe cele verticale.
7. ai citit degeaba din manualul acela cu windows 98. nu e vorba musai de sistemul de operare (adica de ce anume purtam la mansarda) ci mai curand de unele utilitare de gestionare/prelucrare a imaginilor. mai mult sau mai putin botezate amintiri.
iaca, acum m-am cam alintat. dar m-a zapacit commul tau.
deci, in mod evident, tu esti de vina daca tre\' sa fac shut down amu.

mult succes Silviei, duminica.
stiu cat este de emotiva si ca are nevoie de tot suportul pe care i-l pot oferi cei din jur.
mi-am amintit de cartea primita de la ea, de dedicatia deosebita, de o noapte aproape alba cu intelegerea ei aproape.
imi pare rau ca nu pot fi duminica acolo, dar sper ca voi reusi candva.
inca o data, mult suces.

Dane!
:))))))))))
cu gura pana la urechi, o florina cat se poate de clasica, lasata fara replica.
e o viziune de-a dreptul cyber-apocaliptica:)
iaca, m-ai blocat.
amu trebuie sa dau control-alt-delete, sa schimb pass-wordu\', adica sa-mi schimb musai cuvantul, altminteri cine stie pe unde mai roade mouse-ul acela.(era sa scriu \"intra\" in loc de \"roade\", dar m-am prins la vreme in ce dan/dana intram)

apropo, era un mouse optic?

dorin, ma bucur ca-ti placu, mai ales ca (din cate stiu eu) e si primul tau semn pe vreun text de-al meu.
multumesc.

nici nu-ti inchipui cat de limpede ai prins in vers o fuga pe care am trait-o de atatea ori. o pseudo-evadare, de fapt.
in clipele acelea ajung sa caut gaura de sarpe in locul casei-cu-ferestre-si-usa.
si tot in clipele acelea realizez ca nu pot plange nici in mine, nici in frigul de afara. si caut caut caut cotlonul in care sa reusesc sa fiu iarasi acasa. in mine acasa.
de cele mai multe ori nu reusesc.
eh.

vezi ce mi-ai facut cu sonetul de astazi? m-ai scos din cochilie si-am scris o multime de cuvinte:)

despre forma? mie, nespecialistului, mi-au curs vers dupa vers, precum o apa subtire si rece de izvor in palma calatorului.

Gelu Bogdan, poti tulbura in voie apa asta a cuvintelor. E ceva in mine dintr-o caracatita (cefalopod presupus inteligent) si cred ca ma voi descurca intr-un fel sau altul.

Roxana Crina, indrazneste. Intotdeauna. Nu doar la vreun text de-al meu, ci oriunde. Ai atuul tineretii de partea ta, poate e vremea sa ai mai multa incredere in ceea ce simti, indiferent de culoarea ecoului (negativ/pozitiv,) si, daca ai ceva de spus, fa-o.

Va multumesc amandurora,