Florina Daniela Florea

am uitat sa-ti mai spun ceva:
recent, pentru ca ceva m-a suparat, am refuzat ca un text de-al meu sa mai fie la recomandate.
desi fusese si la \"fierbinti\" cu cateva sute de citiri.
pur si simplu l-am sters si repostat blocat la cometarii, stiind din star ca nu va mai fi citit.
(nu e un html cu doua cuvinte vulgare pe el.)
si? mi-au cazut galoanele? nu. a fost alegerea mea.
nu e prima data cand am facut asa ceva si poate nu va fi nici ultima.
ce-am vrut sa spun?:) a da. ca fiecare e liber aici.
o libertate usor marginita de minime reguli de bun simt si de un regulament deloc stufos (din punctul meu de vedere).
asta e o treaba pe care nu o intalnesti in multe locuri.
si, probabil, ca e unul din motivele pentru care eu, florina, ma loghez pe poezie.ro
tu insuti ai fost liber sa-ti spui punctul de vedere, desi ai fost nevoit sa astepti. sunt putini editori si multe texte. au un timp limitat. si nu sunt platiti pentru asta, o fac din placere sau din pasiune, probabil.

pana la urma, aici e pagina poezie.ro si nu eseu.ro sau referate.com

gata, ma opresc altminteri risc sa devin usor patetica, ceea ce nu mi-as dori defel.
mult succes in tot ceea ce-ti doresti a face.

e atat de usor sa privesti pe deasupra, Florin.
de fapt, e cel mai usor.
privind astfel, ai dreptate.
forma conteaza de mult prea multe ori.
chiar si pentru tine.

ramai mai multa vreme pe agonia si vei vedea ca nu e chiar asa.
sunt oameni care au carti scoase pe aici. sunt oameni care au premii pe aici. sunt oameni care muncesc voluntar pe aici.
sunt oameni care nu asteapta stelute sau sa le apara textele la \"fierbinti\", desi li se intampla.
e un atelier, pana la urma, unde se poate invata, daca se doreste.
e loc pentru toata lumea: si pentru orgolios, si pentru cinic, si pentru critic, si pentru amator.
ti-as putea recomanda zeci de texte extraordinare, de trei ani de cand sunt pe-aici am tot citit.
liviu nanu are un fel de jurnal in al carui subsol mai aminteste din cand in cand de asemenea texte.

desigur, sunt orgolii. scriitorii (sau cei care au un sambure din aceasta aspiratie) sunt printre cei mai orgoliosi oameni din lume.
si tu esti. da, chiar si tu.
in urma orgoliului, fiecare reactioneaza cum poate.
frustrari, conflicte, gasti, razbunari, prietenii, empatii,
ehe...o multime de \"efecte\" ale poezie.ro.

in realul tau sunt toti perfecti?
m-as bucura sa fie asa, desi sincer, ma indoiesc.

ai citit cu atentie prima pagina si regulamentul. foarte frumos. ai citit 4 zile pe aici. iarasi e foarte frumos.
dar asta nu e totul.

acest site nu are pretentia ca este locul ideal de cultura.
aici las iarasi un editor sau unul mai avizat decat mine sa-ti explice.

si inca ceva, o fraza rezultata tot in urma celor 3 ani si ceva: au venit multi ca tine. putini au ramas.
eu, personal, mi-as dori sa ramai. pentru ca, dincolo de sarcasmul tau, exista o privire limpede.

uite, ma recunosc subiectiva si afirm ca m-am apucat sa-ti scriu acest comentariu pentru ca ai facut referire la unul din \"poemele\" mele.
n-am sa-ti justific acum nimic pentru ca nu am niciun motiv sa o fac, poate doar o singura fraza:
n-am urmarit \"fierbintele\". ci am indicat o stare.
si am vrut sa dovedesc ceva, nu neaparat mie, ci, hai sa ma exprim elevat, unui anume segment.
ca, din greseala, nimerii pe acolo, nu e vina nimanui.
e o chestie care se intampla automat (in functie de raportul vizionari/comentarii, nici eu nu stiu prea bine).

un sfat, pe care poti sa nu-l urmezi, desigur:
nu mai judeca prin ochiul gloatei.
eu, una, asa incerc sa fac.

numai bine.

da, mi-a placut, desi comercial, a fost ceva care mi-a starnit un fior pe sira spinarii.
dar ma opresc aici, ca sa nu deviez comentariul spre offtopic, putem continua pe mail, am o adresa specificata in biografie.

e bine ca ai revenit cu aceste explicatii, am inteles mai bine ideea eseului tau.

ultimul vers e excelent.
terifianta imaginea auditiva a gemetelor artificiale topind totul.

uitai sa-ti spun ca eu nu sunt om de stiinta.
si ca am vazut filmul-generator-de-eseu.

sper ca, desi fac parte din gloata mentionata de tine, voi fi in stare sa nu devin habotnica nici macar la batranete, chiar daca nu ma pot declara raspicat atee.

asa e, Florine, stiinta si religia (asa cum este ea predata/invatata/impusa maselor) nu converg.

\"[...]Se intampla ca Goodnough sa fie biolog, insa acest gen de pseudoreligie neodeista e cel mai des asociata cu fizicienii. In cazul lui Stephen Hawking – ma grabesc sa insist – acuzatia este nedreapta. Des-citata sa fraza, \"mintea lui Dumnezeu\", nu indica mai multa credinta in Dumnezeu decat vorba mea \"Dumnezeu stie!\" – ca un mod de a arata ca eu-unul habar n-am. Banuiesc ca si Einstein folosea pe \"bunul Dumnezeu\" ca pe o personificare a legilor fizicii.Totusi, Paul Davies a folosit fraza lui Hawking ca titlu pentru o carte care a obtinut Premiul Templeton pentru Dezvoltarea Religiei – cel mai profitabil premiu la ora actuala, destul de prestigios pentru a fi oferit in Westminster Abbey. Filozoful Daniel Dennett a remarcat odata – in stilul sau faustic: \"Richard, daca vreodata dai de greu…\"
[...]
Concilierea agnostica – care reprezinta modalitatea decent-umanista de a ne da inapoi si a ceda cat de mult posibil oricui urla suficient de tare – atinge dimensiuni ridicole in urmatoarea mostra de rationament. Suna, brut, cam asa: Nu poti proba empiric o negatie (in regula, pana aici). Stiinta nu are cum sa contrazica empiric existenta unei fiinta supreme (ceea ce este perfect adevarat). De aceea, a crede sau nu intr-o fiinta suprema este o chestiune de optiune individuala, si ambele optiuni merita aceeasi consideratie! In momentul cand o exprimi sub aceasta forma, eroarea devine aproape evidenta; nici nu mai e nevoie sa procedezi cu reducerea la absurd[...]|

Richard Dawkins - \"Leacuri miraculoase si apa sfintita\"

no, amu îi clar, dac-o fi vreodata sa merg sa vaz lumea buna, o iau ori pe jos, ori cu avionul:)

si-un pe.es.hlizit legat de problematica evacuarii vezicii urinare.
da\' pe asta nu-l mai scriu.
ramane doar zambetul de dincoace de monitor.

si-un pe.pe.es legat de poza textului:
:)
adica tot un zambet.

ne alergăm femeile
lumea
bolnavă de vorbe din sat din oraș mai puțin
acolo nu mai sunt
de anul trecut
femei in colțuri urmele lor
strigă pe nume fiecare
frate bărbate frate bărbate
singurătate

dinspre margini de sat vorbe
desperecheate
de ce-uri speriate
frate bărbate
urme vă naștem pe spate
de urme

de ce ne alergăm
femeile
de ce

-------------
vazui dedicatia, dar alergai si eu prin zona, pe aici, sper ca nu e cu suparare pentru danuska.
joggingul e un sport recomandat la toate varstele:)

nu, nu sunt bucuresteanca
da, sunt moldoveanca si iubesc Copoul.
in trecere, uneori, prin Bucuresti, alteori prin Constanta, alteori prin Iasi.
Ba chiar si prin Bacau trec uneori.

citindu-te, fara alte comentarii, respectandu-ti punctul de vedere usor idilic dar probabil justificat de distante.

horror.
real horror.
brrr. mi-au pierit cuvintele.

recte, limba romana de pe cerul gurii abia isi gaseste silabele.

diaspora?

(asta, ca reactie-la-lectura.)

despre text-ca-scriitura? relativ ok, parca totusi prea multe paranteze.

daca tu fusesi dezamagit de mine, asta nu inseamna ca musai trebuie sa fie reciproc, asa ca voi mai reveni pe-aici.
daca nu deranjez, desigur:).

mergea si fara scrisul \"big bang\" (bing?)
eventual, in locul lui pus chiar ceea ce e scris in triunghi.
interesanta idee.

mie mi-or placut parantezele.
si ultimele doua versuri

se cheama ca-s

am scris un mail pe adresa respectiva si mi s-o intors de la demonul postei (da, acela de-si zice mail daemon) ca la artistulnimiculuicoadădemaimuțoiuleyahoo.com sunt erori permanente si fatale (ca sa fac o traducere literala).
am stat io si m-am gandit.
mai sa fie, ce sa fie.
daca era casuta plina si nu mai avea loc, as fi inteles. dar asa?
artistu\' cela are fatala eroare ca de fapt din nimic face bici. si mai si suna.
zambesc.
tu, nene, zambesti?
da, usor amar, asa cum ti-a fost versul.
cum nu putui trimite la adresa sus pomenita adeziunea mea neconditionata (cum care? aceea de a face parte din clubul artistilor nimicului, evident), inteleg si faptul ca nu voi avea niciodata sansa de a iesi din nimicul din mine un artist.
raman insa un fan al scrisului marca \"anton\".
no, amu stau si ma intreb, oare nu pusei timbrul care trebuie? cine mai stie...
raman pe-aci pe-aproape, daca-mi dai voie.
si scriu parerea pe unde-apuc, pe garduri daca e nevoie, sau in grafitti daca e cazul.
poate poate ma va auzi si pe mine nimicul.
si m-o inghiti.
si sa vaz eu atunci pe atreyu daca mai face fata.

da, nene, tema e generoasa. si pretentioasa.
si ai incercat aici sa-i dai macar dimensiunile pe verticala inalta. si dinspre stanga inimii matale nestresate.
nu stiu de ce am senzatia ca va mai continua.
poate e doar o senzatie.

drept pentru care semnez,
dana-studinte in drept in arta nimicului.
(asta nu inseamna, desigur, c-oi fi vreodata in stare sa si absolv, evident)

n-am fost defel belicoasa.
dimpotriva, pace tie, am venit cu admiratie.
si o scriu foarte serios.

titlul comentariului a fost un zambet amar. pentru ca niciodata nu mi-a placut stilul bombastic si sforaitor si plin de referiri care mai de care bibliografice pentru a justifica ce?
o poezie se simte.
pentru mine, una, asa e.

la faza cu gadilitul: m-am referit la faptul ca se vede ca e muncita vizuala asta.

atata tot.

e chiar o vizuala reusita, dane.
e gadilita corespunzator la faza cu textul, urcus-coborâs.
cuvintele conteaza mai putin, sunt un fel de sageti si-atat, pot fi inlocuite de valul acela urias care schimba totul in cale. din pamant pana-n cer.

stiu ca e o argumentatie fara sare si piper, rizibila, a faptului ca vizuala aci de fata (in fata ochilor, ca d-aia-i vizuala) chiar mi-a placut.

eu as spune ca un mim nevazut te ingana, Ela.
si ca mimul acela are chipul tau, are trupul tau, are pasii tai.
si ca mimul acela e o umbra.

dar nu esti tu.
aici esti somn.
esti liniste.
nevazuta.
neauzita.
esti ceea ce vrei sa fii.

celalalt, mimul, e ceea ce nu vrei.
intre voi, peretii pe care se proiecteaza secundele, actiunile, pasii.
pantecul zilelor in care cresteti mimul tau si cu tine. gemenii cu personalitati diferite.
pana la urma unul va sa moara.
pana la urma se va lumina de ziua.

pana la urma, somnul isi va cresta subtire venele si va lasa la iveala ziua.
alba.

si-atunci te vei gasi pe tine insati, limpede.
dar singura.

ca sa fii priceput pe deplin, cred c-ar trebui sa ti se mai citeasca nitel gandurile, nene Anton.
macar uneori.

amara parodie ai scris aici.

flamanzii asteapta
bucata aceea de paine
poate noi

primim, vasile, cum nu

la pas pe o artera? hm. are legatura cu ceea ce in limbaj medical se cheama \"cordul\".

tensiunea arteriala sigur nu-i, ca aceea o ia razna cand ti-e lumea mai draga, nicidecum nu sta la pas:)

prietena ta din Posada? uof.

pai uite si matale cate piste deschizi aici:

POSÁDÃ, posade, s.f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (Înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). ♦ Denumire generală a unor dări de vamă. 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară.

ma mai gandesc. inca nu stiu raspunsul.

stii, nene, cand citii aseara textul tau, era cu slashuri si nu m-am chinuit deloc deloc.
ghiersul iti fu saltaret si zglobiu ca un rausor de munte, un pic zgomotos pe ici, un pic aprig pe dincolo.
ba vazui chiar si-o codita de pastrav, pe cuvant:).

o țâruca m-am suparat ca nu pomenisi defel de cititorii din Moldova, dar, avand in vedere sfertul de sange oltenesc pe care il posed prin cel ADN, m-am potolit si multumit cat de cat.
deci..tacui:)

azi deschid iar pagina cu textul matale.
si ce vaz? fara slashuri, de-am ametit incercand sa-mi caut urmele de cu seara:). si mai rau, bagasi si-o dedicatiune.
pai bine nene, la cate dane sunt pe site, ai impuscat tot atatia iepurasi dintr-o lovitura:)

asa ca, nene Anton, iaca viu si spun ca multamim dumneavoastra in numele tuturor danelor de pe-aici si care te citesc, desigur.
(ca tot ma facu zabet preoteasa adjuncta.
iaca zambesc.)

e o poezie care-ti poarta in ea semnatura si o bucatica din liviu-liricul boem.
multumim.