Florina Daniela Florea

salut revenirea ta, Dane, chiar mă întrebam unde au dispărut epigramele, pe pe site (tu erai pe aici unul din stâlpii acestui gen).
te regăsesc cu haiku, nu cu epigrame, dar tot las semn al trecerii mele pe pagina ta.

toate cele bune!

Irinel,
nici măcar nu e nevoie să accepți părerea mea (putea să nu existe), în definitiv ce autor ascultă de cititori?!?

așa cum e și numele siteului - Agonia - Ateliere Artistice - aici suntem la un ”atelier”, scriem, ne citim, ne consultăm, ne criticăm, ne acceptăm sau nu ș.a.m.d.

evident, diferă personalitatea fiecăruia, unii sunt mai lapidari în comentarii, alții mai categorici, alții mai ermetici, alții mai duri în limbaj, alții mai diplomați, iar cei mai mulți nici nu comentează, deși citesc.

rămâi rațional, rămâi ancorat în real, vezi ce merită sau nu corectat.
atâta tot.

pentru că tagul nu a functionat in comentariul precedent, redau textul fara portiunile in cauza,considerand ca ar trebui eliminate/revizuite:

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul
să lase trupul mercenar drept
mâinile și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi din dărâmături să iasă
apropierea
de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:


drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================

M-am străduit să o citesc și sa exemplific ce am/nu am înțeles, ca simplu cititor:
- cu caractere italice am scris comentarii
- cu strikethrough am taiat ce cred ca e greu corectabil/redefinibil sau ce cred ca e balast
- cu caractere boldite - mici corecturi pe text
===============

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

aștept s-aud o mașină cum trece
inima roșie mi se face

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

nu știu care mare iubire îmi ești
și ochii tăi flușturatici
se uită spre mine întrebător ce mai fac

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

imprevizibile senzații diferite
de la ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască abia vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată
înclinația-n jos a crengilor ori tulpinilor

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice ca-n gemeni fictivi uterul meu
ca pe-un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul nepetrecăreț
să lase totuși trupul mercenar drept
mâinile chiar și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc pe altă doime să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
să compună bine texte ce vor lua premii vax
numele-mi inventat va eterniza opusuri slabe
tăcute reacții la textele altora o să dau
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi dibn dărâmături să iasă
nu voi cere povestitul jenant ci apropierea

de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:
de-un lirism dramatic psihologia nevieții
gogorița multor critici de azi ca iovănel
e că liricitatea ar presupune câte ceva
din

drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================
cu scuzele de rigoare dacă am fost neclară în comentariu (repet, m-am străduit să fiu cât limpede): am lecturat cu greu, m-am pierdut și nu am înțeles cel puțin o treime din text.

nu mă consider poet: până la urma scriem pentru ceilalți, pentru lumea largă, pentru cititori oarecare, ce pot sau nu să înțeleagă sau să rezoneze cu textul.

sau nu.

nici vorba de vreun atac la persoana.

așa ca, dacă nu e un efort prea mare pentru autor, i-as sugera doar ca, după o vreme (necesară detașării si sedimentării), să recitească și să perieze textul,
fără nicio patimă, rațional.

Emi, celelalte două au fost altfel, le-am citit deși nu am comentat, însă la screenshotul ăsta simt nevoia sa las semn.
e așa de negru, încât pare o coborâre în infern, are imagini atât de tari și grele încât îmi vine să fug (prin fuga mea îmi recunosc lașitatea, slăbiciunea), să uit repede toată durerea asta, deși, clar, o dată simțită nu o mai pot uita

De 7 ori textul repetat, cred că vreo 6 ar trebui șterse

și lacrimile sunt picăturile de ploaie (dorul de ai mei are cuib exact, dar exact, în ochi), după care se vede curcubeul de care scrii, așa e

deși nu am reușit întotdeauna, am tot încercat să îl prind în povestile mele, iar acum, citindu-te, mi-am spus ”iată, omul acesta a scris atât de simplu și de frumos despre rădăcina mea de vânt”

aș vrea să pot comenta mai mult dar nu pot, efectiv mi se pare că orice aș înșira aici e fad și formal

oare nu ăsta e rolul unei poezii? să rămâi fără cuvinte și cu privirea agățată de capătul curcubeului?

cred ca ar fi bine de corectat ”flurure”

despre text, mi-a placut cu exceptia ultimei strofe despre care cred că ar merita o reformulare sau poate că nu am găsit eu cheia potrivită pentru a descifra finalul.

un text viu, l-am citit cu plăcere, finalul mai ales
”nici nu mai știu câte semne
ai descifrat
până când cunoașterea și-a făcut cuib
în brațele noastre
de atunci
am început să te scriu”

doar partea cu sunetul ploii (subînțeles ca fiind acum) urmată de sunetele noptilor (tot acum) m-au făcut sa clipesc un pic mai des
dar
asta e, desigur o simplă trecere nescrisă

clar, aplaudau cu o singură mână, din poziția lotus într-un picior :)

faină, cu final neașteptat:)

scuze, nu ”a” - ci ”al” acestei stări

textul tău aduce la suprafața o emoție din adâncuri (o frântură din întunericul interior văzut la lumina zilei, după ploaie)
depresia și poezia ca mod de a-i face față mai ușor
”stropul ăsta
greu de tristețe
cu care se trezește de-o viață.”

si croissantul, si pozele, si vântul - ca un contur în mișcare, dar cert, a acestei stări

Citit și berbecul, și fecioara, și gemenii.

Rămân la gemeni, unde ”lîngă Babadag multcîntăcudrag”, unde rima, metafora, cratima sunt ”niște animăluțe de casă precum poeții”, unde scriitorul este sclavul versului său de îndată ce l-a eliberat din lesa gândului și i-a dat drumul în lume
Asa e precum zici, nene Anton :)

Ștefan, verifică pe site-ul celalalt (https://romana.agonia.eu), acolo e nivelul știut.
Cel puțin așa e la mine, aici peste noapte s-a făcut 10 din 120, însă pe https://romana.agonia.eu - la profil, e neschimbat (120)

Poate sunt modificări de soft, nu cred ca are legătură cu vreo sancțiune a cuiva, nu suntem singurii care au pățit asta.

(îți scriu pentru ca să te linistesc cumva)

greu urcușul ăsta, nene Anton, greu!

după așa un pelerinaj, crești în înțelepciune dar, pentru echilibru, scazi din buzunare

pot da steluță la comentarii? :)
Bogdan, Emi, you made my day

din păcate, textul autorului nu l-am putut citi dincolo de primele rânduri: m-am ”impiedicat” în prea multe ”.” si m-am lovit rău de tot în atâția de ”am”.

Radu, s-a rezolvat cu schimbarea mailului, da.
Multumesc.

La confirmare imi apare mesajul asta daca raman logata pe site pe adresa initiala:

Forbidden (#403)
You are not allowed to perform this action.
The above error occurred while the Web server was processing your request.

Please contact us if you think this is a server error. Thank you.

=======================

sau
apare mesajul asta daca NU sunt logata (dar nu reactioneaza nicicum daca introduc noul mail):

Welcome to the new version of our portal!
Please read the following information carefully!
For the moment, this interface is reserved to authenticated users.

You can use your existing credentials from poezie.ro/agonia to login here, and you will have access to your existing account using the new interface.

Your content won't be affected, however if you reset your password here, the new password will be applicable only on this platform.

If you have an account, use your existing email and password to login. If you don't have an account, feel free to create one.

Autentificare
Email
Parolă
Aţi uitat parola?
Ține-mă minte

Am dat confirmare de pe mailul cel nou, dar nu apare nicio ”reactie” pe site.

Da, cu datele vechi functionează.

Multumesc!

Am urmat pasii pe noul site (pe cont apare mail modificat), am dat confirmare link din mail, insa la logare nu merge decat tot cu vechea adresa.