Florin Rotaru

După lectură, ca sinteză,
Un gând ușor mi se dezvoltă
Ce îmi confirmă-o ipoteză:
Că în salon ești dezinvoltă

Șoptește ea cu glas tremolo:
- Adevărat, ești armăsar,
Dar mi-ar plăcea, pe ici, pe colo,
Să fii măcar un pic... măgar

Am vrut să scriu releva în loc de revela. Cred ca așa ar fi fost mai corect.

\"Dacă îmi permiteți, subliniez că, în opinia mea, avem în epigrama postată de Ștefan Victoria un exemplu de joc de cuvinte care nu este facil, nu se oprește la \"învelișul cuvintelor\", nu se bazează doar pe faptul că \"sună bine\" asocierea \"Dinamo - dinam\", respectiv \"Steaua - stea\". Este un joc de cuvinte, care, pe lângă efectul eufonic are înțelesuri profunde. Adică, într-adevăr, Steaua nu are un \"dinam\", un generator de energie (cum a fost Rădoi) și nici conducător de joc, în sens tactic, în timp ce Dinamo nu este \"strălucitoare\" (din punct de vedere al palmaresului) ca Steaua...\"
(Cornel Rodean)

Ai revelat, să vadă tot poporul,
Valențe noi, în stilul inedit,
La care sigur nu ne-am fi gândit
În veci nici noi și, cred, nici autorul

Nene Cornel, sper să nu te deranjeze comentariile mele de genul celui de mai sus. Sunt făcute cu bune intenții și cu zâmbetul pe buze. Dacă ai o altă opinie, te rog să-mi spui.

Victoria, epigrama ta mi-a plăcut. Bine ai venit pe site.

\"Cum soața-mi sare peste cal
Când vin târziu... \"
(GPI)


În căminul conjugal
Situația-i albastră:
Soața-i sare peste cal,
Calul sare pe fereastră...

un text bun, plin de umor, care, după părerea mea, este încadrat nemeritat la atelier. Păcat.

\"C-acuma, la unioniști\"
(Cornel Rodean)

Unioniștii-n chestiune
Sunt furioși acum de numa
Pe nea Cornel care pe bune
I-a înjurat: le-a zis \"ca-acuma\"

buni/bani?

Doamnă dragă, nota bene,
Mi-ai atins un fin resort:
După astfel de catrene
Sunt, și eu, aproape mort

\"Eu nu știu câte membre aveți dar vi le pot înlocui pe toate...\"
(Ina Cîrlan)


Cu modestia-i caracterizantă, care de altfel reiese foarte clar și din scrisoarea de intenție de mai sus, domnița Ina Cîrlan uită să menționeze că este membră fondatoare a Asociației umoristice a femeilor emigrante supradotate și fără fiere din cizmă, asociație de care eu tot de pe gugle am aflat, căutând întâmplător capete de bară secondhand pentru mozviciul meu an de fabricație 1967 și pe care vreau să-l vând, ocazie cu care vă fac o întrebare și dumneavoastră. Și aflând eu despre activitatea acestei asociații tare mult mi-a plăcut, că femeile fără fiere nu-s așa de amare ca viceversa motiv pentru care i-am compus și un catren pe care n-am îndrăznit să i-l trimit până acum din motive de e-motivitate și lipsă adresă i-meil că profit de ocazie și-l reproduc mai jos, cu speranța că va face o excepție și va accepta între membrele dumneaei și un bărbat talentat ca subsemnatul nu numai femei cum am auzit că se poartă acuma de când au apărut curentele astea femeniste și avangardiste după cum urmează:


Concurența e drăcească
Și nu intră orișicine
Totuși sper să mă primească
Între membre și pe mine

:)

am citit cu plăcere și interes materialul dumneavostră. Consider că exemplele, atât cele pozitive cât și cele negative, reprezintă cea mai potrivită abordare pentru explicarea fenomenului epigramistic. Și, dacă tot ați fost provocat, ce ziceți de organizarea unui concurs de epigramă aici, pe Agonia? Cândva, în vremuri imemoriale, se mai petreceau astfel de minuni prin preajmă. Sunt convins că un demers de acest gen va avea foarte mult succes. Ce spuneți?

\"De spaimă, m-am trezit. Cu gura plină!\"
zice Didina
mărturisire ce ridică o întrebare firească:

O schiță plină de culoare,
Umorul bun, în formă pură,
Insă mă roade o-ntrebare:
Cu ce s-o fi trezit în gură?!!

Cel mai mult mi-au plăcut numele alese pentru personaje. Numai atât și tot ar fi fost suficient să îmi aducă buna dispoziție. Așteptăm noile aventuri.

Mi se pare o definiție foarte reușită. Am încercat să încropesc și eu una, pe același subiect:


Organ mâncat de băutură,
De ceea ce îndeși pe gură
Și care-adeseori e ros
De un vecin mai norocos

Ioan Albu - pentru rimă. O să mă gândesc.
Florian Abel - pentru replică. Trotuarul - nu cumva se pronunță tro-tu-a-rul?

ești inspirată, sprintenă ca focul,
chiar dac-aș vrea nu-ți pot găsi pricină
și mă gândesc poate-om avem norocul
ca luna viitoare să nu-ți vină...

:)

Isteț ești, ce mai tura-vura,
Și cum noroc posezi cu carul
Ai rezolvat-o cu căldura
Că soțul ei te-a ars. Cu parul.

așa este, ai dreptate. Am încercat să exploatez cât mai bine ideea dar, după mai multe încercări, atât am putut scoate. Uneori câte o poantă nu vrea pur și simplu să se supună canoanelor stricte ale epigramei. A trebuit de-a lungul timpului să renunț la unele idei din acest motiv. De exemplu, de vreo două zile îmi zbârnâie una pe la urechi dar nu găsesc o rimă pentru \"membre\". Și, din păcate, este cuvântul cu care aș dori să închei epigrama pentru un impact mai mare al poantei.

Mulțumesc pentru popas

Susțin întru totul solicitarea domnului Gârda Petru Ioan pentru a primi nivelul necesar comentării fără a mai aștepta aprobarea unui editor. Postările și comentariile dumnealui sunt de bun simț și calitate și este păcat să fie dezavantajat în duelurile epigramistice de întârzierea cu care îi apar replicile.

\"nu prea am curajul să mă \"arunc\" în gura epigramiștilor\"
(Loredana)


Că nu prea te arunci în gură
Te înțeleg, insă atunci,
Să-mi spui aici, fără cenzură:
În ce ai vrea să te arunci?

Sper să nu se supere Ioan că ne-am indepărtat de la subiect, dar prea era mingea la fileu. Și cum sunt săritor...
:)

e drept, rămas-a fată mare,
dar și eu am rămas băiat
că am fost iute de picioare
când tac\'su ne-a găsit în pat