Bătrânețe
Iarna vieții este grea
Cu viscole și ger năprasnic!
Cu speranța ca o stea
Și bătrânul chip sarcastic.
Iarna vieții este grea
Pentru cine o apucă...
Ești văzut un nimenea
Ce
De Crăciun
Pe la mine Moș Crăciun
A uitat demult să treacă...
Poate-n viață n-am fost bun
Și-am sărit din cracă-n cracă!
Pe la mine Moșul drag
Nu mi-a mai bătut la ușă
Ca să-l văd cu
Cioara
Prea urâtă pare cioara
Cu penajul ei de tuci.
În tot timpul, iarna,vara
E-n copaci și pe uluci.
Pasăre fără complexe
Ciugulește mortăciuni
Și în lanurile dese
Pusă e pe
Particula-Dumnezeu
Cine este Dumnezeu
Și-n ce slăvi sălășluiește?
Sunt făcut din cipanzeu
Sau din coada unui pește?
Unde este Dumnezeu
Și de ce-a făcut Pământul?
Pentru vietăți e
Peisaj
A-nceput din zori să bată
Vântul rece fioros...
Toamna vine peste baltă
Într-un decor de abanos.
Pe Dunărea învolburată
Saltă lotci lipovenești.
Ca o barcă, a mea
Doar sufletul din om, doar el are valoare.
Puțini sunt cei ce moartea își presimt,
Așa și Păunescu, poetul mult iubit,
A presimțit plecarea din astă lume rea,
Ce o simțea ca o povară, pe umeri
Oprescu și statuia
-Bă, tu ești Vodă Mihai,
Călare pe șapte cai?
Ãl-de-a băgat frica-n turci
Cu mulțimea de măciuci?
Bă, tu ești Mihai Viteazul
Ce-a stat călare pe Breazul,
În Piața
A unsprezecea elegie închinată Zeiței Filozofia
Ești
Fierbintele deșert de iubire,
Neconsolata chemare a frigului
Și logodirea sfintelor cuvinte...
Ești
Indignarea mea de fiecare zi,
Spațiul
Învierea morților...
Aș vrea să fac din scrisul meu
O bombă literară!
Și să m-ajute Dumnezeu
S-ajung până la vară!
Să văd cheloșii cu păr mult,
Femei cu dinți de nalbă
Pe Băsescu
Clipa suspendată
Sânii tăi în floare și buzele de fragă
Mi-au dăruit seninul, simțindu-te întreagă.
Aproapele de tine miros aromă tare,
Din rătăcirea firii o nouă zi
Sfera
Copilo, sfera e o minge!
Se bate-n ea cu mâna și piciorul…
Cine dă mai tare pe celălalt învinge,
Iar când e de cristal ghicește viitorul!
Și Soarele, un bec
Un sfat pentru Alexia adultă
Copilo, acesta-i un divin miracol
Când frunzele renasc din muguri
E primul fascinant spectacol
De când pe lumea asta gânguri...
Vei mai vedea
Răzbunarea din spatele scenei
La poarta lui Zambră actorul
A venit la cerșit cerșetorul…
Comediantul are doi fii
Ce putrezesc prin pușcării
Pentru camătă și sechestrări de
Vestirea Primăverii
Vîntul șuieră’ a iertare,
Cerul norii și-i alungă,
A mijit întâia floare,
Ghiocel cu frunza’dungă!
De iubire nu se moare,
Cât e viața, scurtă,
Soarele la Scornicești
Cînd stelele se sting în Slăvile cerești
Și Soarele răsare de la Scornicești,
Încet se-nalță Globul pe clina unui deal,
Singura dovadă de roșu
Alex critic, literat...
Ajuns la vârsta senectuții,
Iubitul critic al Anuții
Are micțiune foarte des
Peste lecturile din mers.
Grăsunul critic literat
Se
Rondelul frunzelor uscate
Grămezi stau frunzele uscate
Printre copaci un trist decor...
Să fi avut ele păcate
În lunga vară de amor?
În timpul ăsta, verzi ca
O mască prăfuită
O, mască prăfuită purtată de milenii,
Pe obraji scorojiți și fără de rușine,
Ce nu mai au roșeața simțirii vinovate,
O, mască ce ascunzi atâtea dedesupturi!
Ești ca o umbră ce
Gloata
Își ziseră gealații: gata!...
S-a terminat cu gloata!...
Cu cât mai mor țăranii pe la sate,
Cu-atât avea-vom vile și palate!
Pe muncitorii duși cu
Basmul cu Aristotel
cu ocazia prezenței la București a lui
Gino Sandri, secretarul organizației Prioratul de Sion...
Aristotel-
Un Făt-Frumos-Tras prin oțel,
Călcat în picioare
Și aproape
Gargara
Literatule, înainte de lupta literară,
Talentule, să faci gargară
Cu permanganat, cu bicromat,
Să speli gura de …cuvinte
Și să poți înjura cu minte…
Adică să
--------------------------------------------------------------------------------
Ciocio
A fost cândva o Ciocio
Atletică și blondă
Ea își iubea bărbații
C-o dragoste aprinsă
Temperament