POEMUL POETULUI AMATOR DE VIAÞÃ
1. Florile mor în semințe,
Lumina din hăuri răsare.
Omul printre ființe
E marele semn de-ntrebare!
2. Șuieră vântul prin
22 DECEMBRie 1989…
Când privesc la clarul Lunii și la stelele din jur,
Văd ca preoții din Memphis al Abisului contur.
În imensul întuneric îmi sclipesc neîncetat
Universuri neștiute de al
Acoladă
Ia ascultă tov. Smirnov,
Din Kamciatka ta cam mov,
Ce te crezi tu ca cel mare,
Când nu ai nici brăcinare!
Ce te crezi Lenin cel nou,
Când nu ai mausoleu...
Ce te lebedești la
COLINDÃ
Din omături întrupat
Și din stele înstelat,
S-a născut sfântul fecior,
Mântuirea tuturor!
Magii de la Răsărit
Vestea lui au prevestit
Pentru omul drept și bun,
O minune de
Rondel Capitalist
N-am visat o sută și ceva de ani,
Ce ne-aduse azi capitalismul!
Bârfa, indexarea, pluripartidismul
Dar și veleitarii deveniți „golani“!
Lumpeni de la sate fără de
VÂNZÃTORII DE ÞARÃ
Vânzători, străini de Þară,
Din Decembrie maltesc…
Sunt românii jar și pară,
Urile se răscolesc!
Trădători de interese,
Fără suflet românesc,
Prea vreți
DESTIN
Mihai și Horea și Cloșca și Crișan
Sfârtecați!
Ioan și Barnovski și Brâncoveanu
Sfârtecați!
Ghica și Tudor și Iorga
și Pătrășcanu și Ceaușescu și Antonescu
Sfârtecați!
RONDEL ÎNVINS
Eu te-am iubit ca Dante pe ninsoare!
Nu mi-am dorit un joc nefericit,
Chiar dacă tu pe altul l-ai iubit,
Presimt dragostea mea nemuritoare!
Tu ești simbolul meu de
AMINTIREA ANULUI 1989
A fost această Þară…
Și vită de povară,
Slugă la turci,
La trei Imperii…
Le-a dat aur
Și-a primit mizerii!
Fanarioți
Și barbari asiatici
S-au lăfăit aici…
Au fost
PEISAJ DE VARÃ LA BUFTEA
S-avântă-n ceruri turboreactoare,
De mintea omului scornite.
Și lacul scânteie sub soare,
Și crucile stau neclintite.
Dinspre pădure, o răcoare
Ne mângâie
IUBITA MEA DIN DRUMUL SÃRII
Iubita mea din Drumul Sării…
Ne-am întâlnit întâmplător…
Ne-a fost clipa, largul mării,
Ca pescăruș rătăcitor…
Și nu sunt pradă disperării,
Și nu ești
Rugăminte
Moș Crăciune, de ești bun
și nu ești cumva nebun...
Adu-le la cenacliști
Numai stări de optimiști.
Rime, ritmuri și figuri
și parfumuri pentru guri
critici buni de lăudat
ȘTEFAN VODA AL MOLDOVEI
Ștefan Vodă al Moldovei n-a murit, mai candidează
LA “10 pentru România” inventați de Nea Sfârlează,
Cel ce la Rivoluțiune a scuipat ca neamul prost
și l-a pălmuit pe
PARȘIVA ACATRINI
Ce mișto gagică e,
Ce lungi picioare...
Cu cine poat’să semene
Așa mirositoare?...
Morți macaronarii
Zigara din Rimini
Le-a supt dolarii…
Parșiva Acatrini !
În Hustler
Blondel frumoasa infractoare
Blondel, frumoasa infractoare,
O blondă ce s-a dat la scris,
E când spin, e când floare,
Așa cum Dracul a prezis
Blondel se vrea la închisoare
În versul
TOAMNA HAINÃ
Cerne ploaie mocănească,
Zigarii din Italia revin...
Va fi o toamnă haiducească,
Plnă de jafuri, crime și venin!
Cine oare poate să trăiască
sub amenințarea răului hain?...
În
Mă doare undeva...
Mă doare undeva...
Vorba lui Villon.
Că tot e de bon ton...
Votează careva?...
Ãsta mi-i apelul:
Încetați răzbelul!
Nuți din Pleșcoi
E Bomba-tărăboi!
Aș scrie un
RONDELUL RONDELISTULUI
Tu, ce-ți înțepi amicii în rondeluri,
Mereu îți este viața un festin!
Iubitele se vor niște goblenuri,
Când dragostea ți-o dăruie din plin!
Tu, ce-ți înțepi amicii
crima
REDACTIA DE STIRI
O posibilă întâmplare din lumea nebună, nebună...
Zilele francofoniei de la Bucuresti i-au alungat pe bucuresteni din zgomotosul și haoticul oraș. Pe străzi și
REMBRANDT
Nu mai este să picteze
Comediile și fondul…
Arde secolul asceze,
Comedianții își fac rondul!
Nu mai este pe Pământ
Un bătrân apocaliptic…
Noi cruciați fac legământ
La hotarul
Iubire neterminată...de manea
POEM FEMINIST
Iubitule, ah ce mult te-am iubit
sinceră, numai pe tine,
Martirul meu drag
al nopților șirag
de ipostaze-amintiri...
Blondele
DOINA SUFERINÞEI
Prutule, apă română,
Prutule, apă bătrână,
Prutule întunecat,
Mal cu plâns amestecat,
Prutule, adâncă rană
Peste Þara cea Ștefană,
Tu desparți ca un dușman,
Moldovean de
Muncitorii...
Trec rânduri, rânduri muncitorii,
cu frezele desfășurate,
Pornesc spre noi victorii,
de primării anunțate!
Dușmanii noi de clasă
au crescut niște giganți,
ca niște comuniști de
POEZIA ROMÂNÃ
Trecură anii
Și se îmulțiră nătărăii și golanii,
Căutătorii în gunoaie...
Pe străzi sunt o droaie!
Primul nostru poet
Din Evul Mediu incert
A fost...Petru