Peisaj
A-nceput din zori să bată
Vântul rece fioros...
Toamna vine peste baltă
Într-un decor de abanos.
Pe Dunărea învolburată
Saltă lotci lipovenești.
Ca o barcă, a mea
Particula-Dumnezeu
Cine este Dumnezeu
Și-n ce slăvi sălășluiește?
Sunt făcut din cipanzeu
Sau din coada unui pește?
Unde este Dumnezeu
Și de ce-a făcut Pământul?
Pentru vietăți e
DESTIN
Mihai și Horea și Cloșca și Crișan
Sfârtecați!
Ioan și Barnovski și Brâncoveanu
Sfârtecați!
Ghica și Tudor și Iorga
și Pătrășcanu și Ceaușescu și Antonescu
Sfârtecați!
DIALOGURI
- Biata mea gândire,
Cine m-a uitat?…
- O nefericire
De la înserat…
- Biata mea gândire,
Vai, de ce sunt trist?…
- Tu ești trist din fire,
Satan Trismegiste…
-
PEISAJ DE VARÃ LA BUFTEA
S-avântă-n ceruri turboreactoare,
De mintea omului scornite.
Și lacul scânteie sub soare,
Și crucile stau neclintite.
Dinspre pădure, o răcoare
Ne mângâie
VÂNZÃTORII DE ÞARÃ
Vânzători, străini de Þară,
Din Decembrie maltesc…
Sunt românii jar și pară,
Urile se răscolesc!
Trădători de interese,
Fără suflet românesc,
Prea vreți
COLINDÃ
Din omături întrupat
Și din stele înstelat,
S-a născut sfântul fecior,
Mântuirea tuturor!
Magii de la Răsărit
Vestea lui au prevestit
Pentru omul drept și bun,
O minune de
POEMUL POETULUI AMATOR DE VIAÞÃ
1. Florile mor în semințe,
Lumina din hăuri răsare.
Omul printre ființe
E marele semn de-ntrebare!
2. Șuieră vântul prin
SÃ TE-NCHINI LUI EMINESCU!
Să te-nchini lui Eminescu,
Omule, bătut de vânt,
Să-nțelegi, adânc, firescul,
Nostalgia din cuvânt…
Să te-nchini lui Eminescu,
E o datorie grea!
Când te
DOAMNE, CE MULTÃ TRÃDARE
La Târgoviște-n cetate…
Doamne, ce de trădători!
Clopotul a jale bate
De cu seară până-n zori!
Domni viteji și buni români
Zac în groapă
IUBITA MEA DIN DRUMUL SÃRII
Iubita mea din Drumul Sării…
Ne-am întâlnit întâmplător…
Ne-a fost clipa, largul mării,
Ca pescăruș rătăcitor…
Și nu sunt pradă disperării,
Și nu ești
RONDELUL AMICULUI G.T.
Au vrut invidioșii să ne-nfrunte,
Să ne interzică dreptul la idei,
Dar ne-au purtat cu stele-n frunte
Prin București superbele femei!
Doar sufletul din om, doar el are valoare.
Puțini sunt cei ce moartea își presimt,
Așa și Păunescu, poetul mult iubit,
A presimțit plecarea din astă lume rea,
Ce o simțea ca o povară, pe umeri
CARCIUMA “LA MORUNUL”
Urbea X este un important nod de cale ferată. Trenurile care vin din punctul cardinal Nord opresc în Gara Sud, cele care vin din punctul cardinal Sud opresc în Gara Nord,
Clipa suspendată
Sânii tăi în floare și buzele de fragă
Mi-au dăruit seninul, simțindu-te întreagă.
Aproapele de tine miros aromă tare,
Din rătăcirea firii o nouă zi
AMINTIREA ANULUI 1989
A fost această Þară…
Și vită de povară,
Slugă la turci,
La trei Imperii…
Le-a dat aur
Și-a primit mizerii!
Fanarioți
Și barbari asiatici
S-au lăfăit aici…
Au fost
RONDEL ÎNVINS
Eu te-am iubit ca Dante pe ninsoare!
Nu mi-am dorit un joc nefericit,
Chiar dacă tu pe altul l-ai iubit,
Presimt dragostea mea nemuritoare!
Tu ești simbolul meu de
22 DECEMBRie 1989…
Când privesc la clarul Lunii și la stelele din jur,
Văd ca preoții din Memphis al Abisului contur.
În imensul întuneric îmi sclipesc neîncetat
Universuri neștiute de al
DOINA SUFERINÞEI
Prutule, apă română,
Prutule, apă bătrână,
Prutule întunecat,
Mal cu plâns amestecat,
Prutule, adâncă rană
Peste Þara cea Ștefană,
Tu desparți ca un dușman,
Moldovean de
Alex critic, literat...
Ajuns la vârsta senectuții,
Iubitul critic al Anuții
Are micțiune foarte des
Peste lecturile din mers.
Grăsunul critic literat
Se
Rondel Capitalist
N-am visat o sută și ceva de ani,
Ce ne-aduse azi capitalismul!
Bârfa, indexarea, pluripartidismul
Dar și veleitarii deveniți „golani“!
Lumpeni de la sate fără de
ȘTEFAN VODA AL MOLDOVEI
Ștefan Vodă al Moldovei n-a murit, mai candidează
LA “10 pentru România” inventați de Nea Sfârlează,
Cel ce la Rivoluțiune a scuipat ca neamul prost
și l-a pălmuit pe