florin iordache

Peisaj A-nceput din zori să bată Vântul rece fioros... Toamna vine peste baltă Într-un decor de abanos. Pe Dunărea învolburată Saltă lotci lipovenești. Ca o barcă, a mea

Particula-Dumnezeu Cine este Dumnezeu Și-n ce slăvi sălășluiește? Sunt făcut din cipanzeu Sau din coada unui pește? Unde este Dumnezeu Și de ce-a făcut Pământul? Pentru vietăți e

DESTIN Mihai și Horea și Cloșca și Crișan Sfârtecați! Ioan și Barnovski și Brâncoveanu Sfârtecați! Ghica și Tudor și Iorga și Pătrășcanu și Ceaușescu și Antonescu Sfârtecați!

Călătoria De unde vii și unde pleci, Călătorule?... Pe ce ascunse poteci, Îl duci, norule?...

DIALOGURI - Biata mea gândire, Cine m-a uitat?… - O nefericire De la înserat… - Biata mea gândire, Vai, de ce sunt trist?… - Tu ești trist din fire, Satan Trismegiste… -

PEISAJ DE VARÃ LA BUFTEA S-avântă-n ceruri turboreactoare, De mintea omului scornite. Și lacul scânteie sub soare, Și crucile stau neclintite. Dinspre pădure, o răcoare Ne mângâie

VÂNZÃTORII DE ÞARÃ Vânzători, străini de Þară, Din Decembrie maltesc… Sunt românii jar și pară, Urile se răscolesc! Trădători de interese, Fără suflet românesc, Prea vreți

COLINDÃ Din omături întrupat Și din stele înstelat, S-a născut sfântul fecior, Mântuirea tuturor! Magii de la Răsărit Vestea lui au prevestit Pentru omul drept și bun, O minune de

POEMUL POETULUI AMATOR DE VIAÞÃ 1. Florile mor în semințe, Lumina din hăuri răsare. Omul printre ființe E marele semn de-ntrebare! 2. Șuieră vântul prin

SÃ TE-NCHINI LUI EMINESCU! Să te-nchini lui Eminescu, Omule, bătut de vânt, Să-nțelegi, adânc, firescul, Nostalgia din cuvânt… Să te-nchini lui Eminescu, E o datorie grea! Când te

DOAMNE, CE MULTÃ TRÃDARE La Târgoviște-n cetate… Doamne, ce de trădători! Clopotul a jale bate De cu seară până-n zori! Domni viteji și buni români Zac în groapă

IUBITA MEA DIN DRUMUL SÃRII Iubita mea din Drumul Sării… Ne-am întâlnit întâmplător… Ne-a fost clipa, largul mării, Ca pescăruș rătăcitor… Și nu sunt pradă disperării, Și nu ești

Stănilești pe Prut, 1711 Lacrimile noastre curg Și Luceafărul e rug... Iar pe Prut plutesc la vale Zdrențele de la raiale.

Clipa suspendată Sânii tăi în floare și buzele de fragă Mi-au dăruit seninul, simțindu-te întreagă. Aproapele de tine miros aromă tare, Din rătăcirea firii o nouă zi

AMINTIREA ANULUI 1989 A fost această Þară… Și vită de povară, Slugă la turci, La trei Imperii… Le-a dat aur Și-a primit mizerii! Fanarioți Și barbari asiatici S-au lăfăit aici… Au fost

RONDEL ÎNVINS Eu te-am iubit ca Dante pe ninsoare! Nu mi-am dorit un joc nefericit, Chiar dacă tu pe altul l-ai iubit, Presimt dragostea mea nemuritoare! Tu ești simbolul meu de

22 DECEMBRie 1989… Când privesc la clarul Lunii și la stelele din jur, Văd ca preoții din Memphis al Abisului contur. În imensul întuneric îmi sclipesc neîncetat Universuri neștiute de al

DOINA SUFERINÞEI Prutule, apă română, Prutule, apă bătrână, Prutule întunecat, Mal cu plâns amestecat, Prutule, adâncă rană Peste Þara cea Ștefană, Tu desparți ca un dușman, Moldovean de

Alex critic, literat... Ajuns la vârsta senectuții, Iubitul critic al Anuții Are micțiune foarte des Peste lecturile din mers. Grăsunul critic literat Se

Rondel Capitalist N-am visat o sută și ceva de ani, Ce ne-aduse azi capitalismul! Bârfa, indexarea, pluripartidismul Dar și veleitarii deveniți „golani“! Lumpeni de la sate fără de