florin iordache

Iar eu nu sunt cea mai frumoasă! Eu sunt o stană de piatră! Una oarecare, încă una.”

am citat acest final apoteotic al unor poeme intimiste scrise cursiv și cu talent

titlul e de caterincă-pamflet...a se citi perioada de dinainte de 1989 cu ghilimele și atunci istoria se recunoaște apocaliptică!

Este un text liric de tip clasicizant cu trimiteri contemporane.Dincolo de imaginile stufoase am bănuiala că Penelopa din România anului 2007 tot îl mai iubește pe Ulisse cel plecat la căpșuni în Spania sau după o fătucă din scumpa noastră patrie...

Textul este un scurt eseu despre creație. Eminescu a trăit un alt timp cu alte problematici spirituale și a face în permanență trimitere la acest titan al poeziei universale nu e benefic pentru înțelegerea estetică a poeților de azi.
Fiindcă există cu adevărat poeți și în timpul nostru. Despre ei trebuie să discutăm și nicidecum despre mediocritatea lor luându-l ca termen de comparație pe Eminescu. Să lăsăm oamenii să scrie așa cum simt. E o aberație să dai sfaturi în materie de scris. Timpul e un val uriaș și nu se știe ce va lăsa cu adevărat după marea lui trecere!...Așa că stimabilii docți în ale criticii ar trebui să aibe o minimă morală pentru a nu deveni ridicoli și semidocți în materie!

ideile sunt coerente dar poezie nu e!