Poezie
Xtaz
1 min lectură·
Mediu
trenurile pe care le pierzi în viață
nu te fac decît să-ți dorești să deraieze
în cel mai bun caz
să nu mai ajungă la destinație unde
oricum nimeni nu te așteaptă cu un
pahar de vin și prescură așa că
viața îți pare un montagne-russe defect
și știi că o injecție durereoasă în gingii
e preferabilă unei împliniri ratate
de obicei nervii îți sunt întinși la maxim
ca o sârmă pe care acrobatul merge fără nimic dedesubt
mâinile noduroase ale tovarășilor de drum
fețele lor obosite peste care răsăritul
lasă o palidă lumină par o radiografie
a deznădejdii și singurătății alcoolizate
și asta îți provoacă o stare de minim confort
dar pentru ca viața ta să capete un sens
mai trebuie să mesteci cîte o angoasă
să tai setea adânc până la extaz
cu cîteva țuici pentru ficatul tău oricum terminat
să fuți până ce diminețile îți vor părea
un refugiu liniștit și călduț
după un atac soldat cu o mie de prizonieri
știind că ești unicul evadat și
nu poți decât să fii fericit
așa cum numai în preajma morții poți fi
când respirația geroasă a eșecului
îți aduce mereu aminte că încă mai ești în viață
022588
0
Florin,
Eu tare aș vrea să te văd nervos. Adică, de aici să înțelegi că îmi pare că te prinde mult mai bine un ton nervos decât unul contemplativ-meditativ! Iar aici, chiar ești nervos! Bine, puteai fi și mai nervos, dar n-ai mai fi fost Florin Hulubei, nu-i așa?! :)
Nu m-am gândit niciodată la trenurile pierdute că le doresc deraierea. Îmi plăcu această idee, inclusiv realizarea ei.
Ideea cu \"montagne-russe\"-ul defect nu cred că este exploatată îndeajuns. Adică, e aruncată așa, pur și simplu, îi lipsește ceva, nu simți și tu?!
Aș opune o imagine și mai mălăiață - injecției în gingii. Adică \"împlinirea călduță\" nu mi se pare îndeajuns de puternic pentru a realiza opoziția aia pe care ai vrut-o.
Strofa aceasta:
mâinile noduroase ale tovarășilor de drum
fețele lor obosite peste care răsăritul
lasă o palidă lumină par o radiografie
a deznădejdii și singurătății alcoolizate
și asta îți provoacă o stare de minim confort
mi se pare fără cusur, exceptând ultimul vers, fără de care ar putea să existe foarte bine.
cât despre ultima strofă - mi se pare cea mai nervoasă, un pic îndulcită de trimiteri gen \"sensul vieții\", \"oricum terminat\", \"refugiu liniștit și călduț\".
Așadar, Florin Hulubei, părerea mea este că trebuie să te enervezi! Mai mult! :)
prietenesc,
li