Bonjour...solitude!

... și Florin e peretele, și e faianțat..
Ascunde-te de lumină Florin, și va fi mai bine..
Cât îmi place cum ai văzut dimineața, zbârcită și chircită... Poate i s-o fi scârbit și ei, Florin, de câte vede.. nu mai are chef...
Și cafeaua singură?? rece, chiar dacă e caldă...
Singurătatea se simte cu fiecare atom a tot ce ne înconjoară... de câte ori o simt și eu, și mai ales în ultimul timp, când sănătatea nu mi-a permis să le zâmbesc prietenilor..
Suntem singuri, dar e bine, nu-i așa??
Nu te bate nimeni la cap..
:)Un zâmbet către tine!
Singurătatea ta e benefică!!

Firefly, nu sunt sigur că e benefică. Atunci cand o simti si în lucrurile dimprejur, cred că numai faptul că nimeni nu te deranjează e oarecum benefic. Dar vrem cu adevarat ca nimeni să nu ne bată la cap. Mulțumesc pentru trecere!

Mi-a venit așa, deodată.
Cât e de scurtă poezia și totuși cât de mult încape în aceste trei strofe...
Da, și totuși dimineața răsare, implacabil, mereu, chiar dacă zbârcită, tot luminează, un alb care parcă lovește. Îmi amintește, albul acesta, de un test: cum te-ai simți într-o cameră albă, goală, pătrată? Știi ce reprezintă, nu?

Da, Miruna! Știu ce reprezintă. Mulțumesc pentru cuvinte! Mai treci!