solitudine

acest \"pasăre albastră și speriată\" ține ceva în el, e o metaforă care se înalță misterios, inserată, bineînțeles în această poezie... E un tainic semn de trecere aici printr-o lume în așteptare de \"cea mai frumoasă călătorie\". Apoi îngerul negru care îi va locui inima, doar pentru o mie de ani, va face din pasărea albastră, speriată - corp etern întunecat. Și tot zburător. Am remarcat liniștea de aici, așteptarea, împăcarea, chiar dacă e pe acolo pe undeva o teamă firească... cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex

Multumesc pentru cuvinte!
Va mai astept in pagina mea!