High speed dirt

dimineața e un intestin roșiatic eu un sfânt invalid rătăcind pe străzi ascultând povești despre nații alienate și mă căznesc să ajung la tine prin autobuze care de care mai antice și lente ca niște omizi țigări nu mai am dar ce contează îmi spun când am o răbdare de fier probată pe deplin în stația ratb din față de la cora-lujerului plină de fețe mai îndârjite ca a mea sunt convins că oricum mă aștepți cu storurile trase ca pentru a nu lăsa dârele de lumină să-ți inunde intimitatea și nu te vei supăra că întârzii pentru că știi bine lumea asta e plină de porcării care trec cu viteză lăsând arareori urme prin două suflete rătăcite ca noi lasă-mă să-ți mai smulg o privire lasă-mă să mai plâng un strop de alcool pentru noi tinerețea nu e decât halta derizorie a unui drum nesfârșit către sine iar lumea e o sumă de deșeuri care trec cu viteză și ar fi atât de tristă și moartă fără de noi