Forme de empatie

m-am ofticat rău vineri când stând cu cafeaua în față și privind cum soarele se înroșea de furie că trebuie să mai răsară încă o dată m-a lovit brusc o empatie cu bieții nord-coreeni despre care am aflat că trăiesc mai rău decât o duceam noi prin ’89 adică nici măcar salam cu soia sau telefoane nu au ca sa nu zic de internet mâinile îmi tremurau și de ciudă că nu puteam face nimic pentru ei am hotărât să nu mai mănânc în ziua aceea și asta numai din cauza unei flori de cireș care mi-a căzut pe pervaz de la balconul de deasupra unde mai târziu am aflat că stă cu chirie o tipă superbă venită să studieze poezia lui eminescu tocmai din coreea natală