Poem cu tine dormind

Parcă e o dez/legare poezia ta, Florin. Aș spune că îmi pare chiar cantabilă și nu mă întreba de ce, pentru că nu pot argumenta. O duioșie ce cuprinde lipsa esenței, o înțelegere care nu poate condamna. În ultima vreme nu prea mai apreciez comparațiile explicite, dar cea reușită de tine în primele versuri chiar mi-a plăcut. Nu mă împac cu versul 13, care, pe lângă că reia ,,frumoase ghivece\" - a propos, cred că inversiunea nu era necesară prin prisma mizei pe sinceritate și simplitate - ,,viață frumoasă\", prea pare că vrea să impună un ton profetic. Am înțeles că nu e așa, dar parcă ăsta este efectul. Iar ultimele două versuri.....uf, prefer să mă opresc cu lectura poeziei la ele. Vin brusc, par o glumă și diminuează mult, cred că antiteza simțirii nu avea nevoie de ele.
Chiar dacă nu mai e trandy, când vreau ceva ,,sentimental\" (îți amintești subtitlul, nu ? :), oricum, eu îmi amintesc poezia), prefer personalele tale.
Să nu uit, am apreciat titlul. Să-i spun penelul?:)

Dimpotrivă, finalul s-a vrut chiar serios, nu știu cât mi-a reușit, dar e o idee acolo. Restul, ține de sensibilitate, mai mult decât de construcție, de unde și imperfecțiunea.

eu inteleg toata poezia asta ca pe un lucru pe langa care treci zambind.nu stiu daca este ceva care sa imi ramana in cap, dar cu siguranta am zambit cald atunci cand am citit.