Pseudo

am umplut zeci de foi cu versuri cât pentru mai multe volume toate au rămas nepublicate parte pentru că sunt proaste parte pentru că nu am curaj și n-o să am niciodată unii ar zice că totuși sunt fericit am o soție și o fetiță frumoasă toată viața înainte și o mie de motive să trăiesc până la 100 de ani dar eu aș adăuga și o groază de decepții printre care și o ultimă dragoste neîmpărtășită pentru o femeie care nu mă va iubi nicicând o tristețe ca o pătură groasă așternută peste sufletul bolnav care nu mai poate respira în voie și transformă orice vis într-o lavă topind lent creierul deja atrofiat ieri aveam universul întreg la picioare acest univers frumos, rece și strălucitor ca dezolarea care îmi umple inima azi nu sunt decât un bețiv îndrăgostit fără spaime fără vise și fără viitor...