adrift

sunt prea uman mai supus greșelii decât s-ar putea crede niciodată nu m-am putut abține să recunosc asta să admit că mi-e mai bine dacă în loc de heidegger citesc hustler sau să văd războiul stelelor cu sharon stone în rolul chewbakăi fără să mă gândesc la bergman prin arterele mele pulsează o viață altfel goală fără perversitatea unei priviri aruncate pieziș către trotuarul de vizavi unde o pală de vânt își face de lucru cu rochița chelneriței care servește burjuiul ce tocmai îi pipăie fesele de cheerleader în devenire în definitiv ce mă costă să admit că sunt un pervers și că-mi place poezia numai când e scrisă de alții? nimic în rest, viața mea are o culoare mișto