Florin Hălălău

Remarc o idee originală, coerență în expunerea ei și, mai presus de toate, o frumoasă limbă română, folosită cu meșteșug și care se lasă domesticită de poet pînă la a-și arăta, de bunăvoie, toate frumusețile.
Bravo, domnule!

Eu credeam că rădăcinile civilizației europene se găsesc în cele două mari culturi antice, greacă și romană. Este adevărat că mulți cărturari evrei au contribuit la dezvoltarea culturii și civilizației europene. De aici, însă, pînă la protocronismul iudaic este cale lungă. Așa că, domnule carbOnx, aș vrea să știu în care dintre categoriile de mai sus mă încadrez.

Numele e foarte frumos. Nu trebuie schimbat. Și eu vreau să-mi completez colecția. Numai bine.

Era vorba de paternitatea numelui, mai ales că ai citit articolul meu.

Am publicat încă din 8 februarie 2005 un articol cu titlul \"Raftul poezie.ro\". Făceam referire acolo la propria bibliotecă. Îmi pare bine că textul meu v-a dat ideea de a alcătui un raft similar. Mult succes!

mers ebrios?

Eliade, Cioran și Noica, judecați exclusiv pentru niște teribilisme de tinerețe, sînt exemple care vin în susținerea argumentației pro Goma și pro Stoiciu. Pentru că s-au aflat în dreapta. Despre Sartre stîngistul nici un cuvînt. Doar Eugen Ionescu a avut curajul s-o spună: \"Sartre a fost un prost\".
Într-adevăr plecasem de la Goma. Același respect.

Dar despre scandalul de plagiat, mușamalizat de Securitate, ce spui dom\' Filip?

\"supt propia încordare...\"

Dumnezeule!

corect: \"sub propria...\"

Este cel puțin curioasă atitudinea lui Nicolae Manolescu, cel acuzat nu cu mult timp în urmă de antisemitism pentru că și-a permis să compare holocaustul cu gulagul comunist. N-au scăpat de aceeași acuzație Dorin Tudoran și Gabriel Liiceanu. Acesta din urmă după o conferință ținută parcă la Institutul Francez și intitulată “Mon frère Sebastian” și în care Liiceanu își permite să se declare fratele întru suferință al lui Mihail Sebastian.
Judecînd din unghiul acesta de vedere, faptul că Paul Goma este denunțat ca antisemit, nu mai trebuie să mire pe nimeni. Chiar dacă este căsătorit cu o evreică și este tatăl unui copil evreu, cum singur afirmă.
Evreii sînt un subiect tabu pentru publicistica românească, dacă nu se fac referiri la dimensiunile holocaustului și nu se caută în continuare vinovați pentru drama prin care au trecut în anii ’40 ai secolului trecut. Nu se suflă în schimb nici o vorbă despre faptul că, oamenii fiind și ei, poate au mai și greșit, poate nu au ales întotdeauna cele mai corecte soluții și poate că nu s-au aflat de fiecare dată în tabăra binelui.
Asta încearcă să facă Paul Goma, fără resentimente sau ură de rasă, încercînd să spună unor lucruri pe nume. Liviu Ioan Stoiciu a găsit de cuviință să-i găzduiască aceste opinii în revista “Viața românească”, crezînd că trăim niște vremuri în care cenzura nu mai există. Demiterea abuzivă a acestuia din funcția de redactor-șef adjunct al revistei ne demonstrează contrariul. Corectitudinea politică înțeleasă prost bagă pumnul în gură unui scriitor și om de cultură remarcabil, ca o atenționare pentru cei care gîndesc la fel și au de gînd să o spună public.
În 1977, cînd a încercat să solidarizeze intelectualitatea românească împotriva regimului comunist (ceea ce au reușit să facă cehii cu Charta ’77), Paul Goma s-a trezit singur împotriva unui sistem criminal, care l-a obligat doar la exil, întrucît uciderea lui ar fi însemnat un prea mare scandal internațional, dată fiind amploarea cazului.
În 2005 este de neiertat pentru oamenii de conștiință din România să asiste lași și neputincioși la execuția publică a unuia dintre puținii români care au avut curajul să înfrunte dictatura lui Ceaușescu. Astăzi sînt Goma și Stoiciu, Oleg Brega în Basarabia (a cărui emisiune radiofonică “Hyde Park” a fost interzisă în 2003). Mîine cine urmează?

P.S. Alăturarea numelui lui Eugen Barbu de cel al lui Paul Goma este o blasfemie. Barbu a fost dat în 1990 afară din USR pentru că făcuse poliție politică.

Se vede treaba că vrei să scoți apă și din piatră seacă, mă rog, must din marmură noroasă.
Succes!

P.S. Corecteză primul cuvînt. Așa cum arată acum, este o combinație de flamand flămând.

Corect pentru antepenultimul vers este:
\"Ale voievozilor de altă dat\'\".
Ultimul vers ar trebui să fie:
\"Icoanelor pe care le-au pictat\".
Pierzi ritmul, dar este corect din punct de vedere gramatical.

corectează, te rog, greșelile de tastare, poate înțeleg ceva...

rime de dragul rimelor...

La bătrînețe, Stan Laurel se plîngea că reclamele îi ciopîrțesc filmele montate cu multă grijă, scenă cu scenă, pentru a le da o structură unitară.
Cît despre copiii de pînă în 2 ani, depun mărturie cu băiețelul meu martor că așa e!

poate renunți la clepsidra inimii...

Descopăr abia acum acest eseu, scris cu priceperea unui scriitor și cu acribia unui cercetător. Un exemplu pentru cei ce se aventurează în scrierea unui eseu. Rafinament intelectual, subiectivitate în doze moderate, argumentație impecabilă și precizie de chirurg în evidențierea detaliilor importante, un elogiu neostentativ adus feminității, fără a cădea în capcana feminismului. Și mai ales un personaj fermecător, parte a unei lumi dispărute sub tăvălugul istoriei. O reparație pentru Jeni Acterian, o reușită pentru Raluca Moise.

Vă mulțumesc celor care ați trecut pe aici și nu ați rămas indiferenți.

Acum că s-au lămurit lucrurile cu cine pe cine iubește, te rog să corectezi în rîndul al treilea al strofei a treia din \"noștrii\" în \"noștri\".

Felicitări, Noru, pentru această clipă magică!