Poezie
Chip
1 min lectură·
Mediu
chipul tau ramane de lut
cu cat il privesc mai mult,
nu imi zambeste,
nu imi surade,
doar transmite o senzatie
ca viata unui condamnat
in mana unui gade.
ochii tai erau caprui,
acum sunt reci si fara viata,
de cate ori ma uit la ei
imaginea lor imi ramane
intiparita pe fata.
buzele tale au impietrit demult,
nu mai curge sange prin ei,
arata jalnic, ca ai unui dresor
murit de spaima in cusca cu lei.
ti-au cazut genele in cenusa,
sprancenele ti s-au impamantenit,
a murit de timp indelungat
machiajul cu care
la moartea ta te-au infrumusetat.
chipul tau e de mult timp legenda,
imagine vesnica pe un fundal color,
il simt langa chipul meu,
inca viu, inca scaldat in sange,
dar cu un parfum ametitor
de rau.
“odihneste Doamne, sufletul roabei tale,
salveaza chipul acesta de lut,
sa ramana pentru vesnicie
un chip intr-o poza color,
si nimic mai mult!”
001.633
0