Poezie
Poveste spatiala
1 min lectură·
Mediu
valea era o lunga agonie
de-a curmezisul vietii,
dar o trecusem cu un pui
de caprioara in spate,
si nu se mai vedeau decat
urmele mele-n zapada
si dare mari de sange
proaspat.
odata ma intalnisem cu Dumnezeu
si l-am intrebat curcubeu
cum de lasase.
nu mi-a raspuns.
era cam posac.
cizmele mele erau lungi pana
la genunchi, si vechi
pana la jumatate,
dar strabatusera deja
cateva constelatii
de-a busilea.
pe planeta asta
nici eu nu stiu cum de m-am oprit.
mi-o fi placut sarutul fecioarelor,
plansetul copiilor,
sau m-o fi fermecat vreo baba-voodoo.
nu stiu.
dar cel mai mult
mi-a placut sa merg la vanatoare,
sa imi iau prada in spate si
sa las urme de pasi in zapada
si dare de sange,
toate sub greutatea mea
si-a caprioarelor.
inca nu am plecat de aici,...
001364
0