Poezie
La miezul noptii oranj
1 min lectură·
Mediu
in luna in care moare campia
de luna aprinsa in noaptea oranj
ma arunc catre cerul de stea necuprinsa
si sper doar sa nu fie nici un deranj
lasandu-te goala prada lupilor de argint
cand brazii fosnesc cantece vechi
si buzele tale intr-un dor ma inghit
cand imi cutreiera rand pe rand din urechi
ca si cum as avea urechi in loc de gura
ca si cum te-as iubi total nefiresc
ca si cum te-as cuprinde-ntr-un tablou de natura
de care cu vorba nu pot sa vorbesc
cand luna de luna m-apropii ma-nlatur de noi
neiubitii nestinsii de-ale iubirii vapai
chiar daca inca mai curg dintre pleoape vesnice ploi
curgandu-ti tot bleu-ul ochilor tai
intr-o noapte oranj si cu luna aprinsa
fara sa fie nici un deranj
in luna in care moare campia
ca orice stea ramas necuprinsa in noaptea oranj.
012.732
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin DeRoxas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin DeRoxas. “La miezul noptii oranj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-deroxas/poezie/51749/la-miezul-noptii-oranjComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EHEHEnver Hodga✓Tare îmi place cum descrii dumneata. Ce magie în această sodomie. Câtă poezie în rimelul care se duce purtat de lacrimi. De durere, de plăcere?
0