Poezie
Copilărie
1 min lectură·
Mediu
veac, încotro fugi?
ce anotimpuri te aprind în rugi?
e aşa uşor
să schimbi oamenii în copii şi copiii în oameni?
deja văd în vitrină
trenulețul cel stricat şi iubita mea maşină.
şi chiar dacă tu nu vrei
trece timpul peste noi şi se-nmulțesc anii mei.
copilărie - ce emoții! ce trăire!
copilărie, cât te-aş vrea înapoi!...
dacă nu mă crezi doar uită-te
şi ai s-o vezi în ochii mei trişti şi goi.
copilărie, cu pădurea ta cu tot,
dacă ai vrea să mai vii,
aş face orice, şi mai mult dacă pot,
să mă văd, eu şi frate-miu, copii.
anii mei se duc, se duc,
de aş mai putea, aş vrea
o zi să mai fiu copil -
cu tot ce-a fost mai bun în viața mea.
anii fug, ei fug mereu,
din copilul fără griji,
acum numai griji am eu.
copilărie - ce emoții! ce trăire!
copilărie, cât te-aş vrea înapoi!...
dacă nu mă crezi doar uită-te
şi ai s-o vezi în ochii mei trişti şi goi.
copilărie, cu pădurea ta cu tot,
dacă ai vrea să mai vii,
aş face orice, şi mai mult dacă pot,
să mă văd, eu şi frate-miu, copii.
001.359
0