Poezie
Cateodata (2)
1 min lectură·
Mediu
Cateodata plang
si nu stiu ce sa fac,
nici eu cu mine insumi
nu ma mai impac.
Sa fie lipsa ta?
Sa fie dumnezeu?
La intrebarea ta
nu am raspunsuri eu.
Stiu doar atat,
ca-n mine,
e un dor imens,
un dor imens de tine.
Cateodata imi trece
si cateodata nu,
si mereu esti
de vina numai tu.
Cateodata
nu te-as mai ierta,
si-atunci ma imblanzeste
iarasi privirea ta.
Cateodata plang
si nu ma inteleg,...
Cum as putea eu oare,
misterul sa-ti dezleg?
Sa mi te-aduc aproape,
sa fii numai a mea,
sa uit de tot si toate,
dar tu,... sa fii a mea.
23oct2000
001.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin DeRoxas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin DeRoxas. “Cateodata (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-deroxas/poezie/4045/cateodata-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.