Poezie
Ana si Manole
EI
1 min lectură·
Mediu
ai uitat oare, iubito,
vremurile cand
eram pereti de biserici sfintite,
eu pe perete, tu in el,
eu pictura noua, tu un fel de fier?...
pe vremea aia ma chema Manole,
eram faimos constructorolog,
tu imi erai deja nevasta,
te chema Ana si te iubeam atat de mult
incat intr-o zi cand ma gandeam
ca de obicei la nemurire,
mi-a trecut prin minte
ideea asta geniala-
pe tine sa te fac biserica,
in timp ce eu am sa devin fantana.
ai uitat oare, iubito?
001339
0