Poezie

Strabateri

1 min lectură·10 mai 2001

Mediu

Catalin al meu,mai Catalin Istrate,

de ce ma lasi tu-n libertate,

cand tot ce cer din clipa-mi efemera

este sa fiu de tine prizoniera,

cand tot ce vreau sa mi te inchin,

sa uit de cupa plina cu venin

ce am baut-o pana acum,

cand singura am fost pe drum,

starabatand cale indelungata

fara a-ntalni iubire adevarata,

strabatand drum cu povarnis,

de la Siret, pana la Cris,

ca sa aflu ca tot ce-am cautat,

atat de-aproape si mereu mi-a stat,

si ca sa aflu ca tot la ce ravnesc

sunt lucrurile pe care le-ntalnesc

in tine cel care mi-ai fost si-mi esti

cel mai scump dintre darurile ceresti

care mi-au fost si inca imi sunt date

in viata mea pana la moarte,

caci mi-ai fost dat sa-mi fii inceput si sfarsit,

tu, Catalin al meu - unicul meu iubit,

omul de care m-am indragostit.

5 mar 2000

001.520

Florin DeRoxas. “Strabateri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-deroxas/poezie/3240/strabateri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.