Poezie
Anotimp ruginit
1 min lectură·
Mediu
Toamna - anotimp ruginit,
cad frunzele cu zgomot pe alei,
sau poate nu-s frunzele ce-am auzit,
poate ca sunt chiar pasii mei.
Te caut prin frunzele aurii
cu ochii mei palizi si tristi,
gandul te cheama ca sa revii,
sau sa-i dau semne ca mai existi.
Imi sufla vantul hain prin plete
si-mi ia gandul departe,
ma duc si eu, ma duc pe indelete,
pe aleea frunzelor moarte.
Trupul si sufletul imi sunt separate
zburand aiurea printr-un vazduh ruginit
de cand tu ai plecat departe
si de cand eu, intr-o toamna,-am murit.
2nov2000
001458
0