Poezie
Din profunda-mi ametire
1 min lectură·
Mediu
cu-atat luna mi-a fost datoare,
o umbra se-asterne si pleaca,
brandusa, fosta-mi colega,
se-ntinde oleaca si moare.
am mai debusolat un pahar plin
sa pot uita in sfarsit de toate,
sa uit de stele si de branduse
care ma-ndeamna spre moarte.
sa nu spuneti ca am copiat,
ca mai degraba am capiat decat
sa imi stea ultimul pahar in gat
si ma arunc infinit in moarte.
ea m-a sunat indiferent in lipsa,
eu am sunat-o la fel,
mai am putin si ma luati de rebel
cand nu mai e nici nisip in clepsidra.
ce lume turbata! ce demoni in jur!
mai am o matusa uitata care
poate depune oricand marturie
ca prin aceste cuvinte am plecat in sejur.
cu-atat luna mi-a fost datoare -
o cana uitată de vin
și câteva critici amețitoare
ca și paharul ce a fost plin!
034.036
0
Frumoase versuri... Felicitari...
Ionela