Poezie
Soldatul poeziei
in memoriam George Tarnea
1 min lectură·
Mediu
in urma e o liniste amara,
cu nici o muzica-n surdina,
desi de muzica mereu
ti-a fost viata plina.
ea e o elegie, el un trubadur,
muzica, poezie si tristeti,
deasupra numai cerul pur
cazandu-ne pe batraneti.
iubito, cata-i lipsa ce o
simt cand tu nu esti,
o, elegie draga, oh!
oare ma mai iubesti?
o arma impotriva, stilizata,
o poezie a vecilor de veci,
doar amintiri pe scara
unor lacrimi mari si reci.
foarte aproape de Dumnezeu
si-aproape de iubire,
o elegie-n urma prinzand
trup din nemurire.
condamnat de viata la
plans interminabil,
\"romanul e nascut poet\"
cu-atat e mai valabil.
tarna in tarna,
luceafar din luceafar,
eu sunt soldatul
care-l apar.
012.697
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin DeRoxas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin DeRoxas. “Soldatul poeziei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-deroxas/poezie/114798/soldatul-poezieiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sunt convinsa ca acolo unde e acum,inima lui inunda de bucurie cand vede ca nu e uitat si ca mai sunt suflete care-i simt lipsa,putine cum sunt,dar sunt cu el...
la cum a trait tata poezia...e putin zis ca e soldatul ei..era ursit sa fie insurat cu poezia...