florin caragiu

iti multumesc pentru intampinare.
cu prietenie,
Florin

m-am grabit... erata:

\"semn\" in loc de \"demn\"

si

\"dupa lectursa cartii si a textului de prezentare\" in loc de \"dupa lectura cartii\" - aprecierea e adresata atat autorului volumului cat si comentatorului....

Felicitari, Mircea, e un moment frumos. un rod-dor implinit. Multumiri, George! las si eu un mic demn luminos de apreciere, dupa lectura cartii.

uite ca nu stiam, ce mi-as dori si eu cartea asta!... (contra cost, desigur) dar de unde si cum se poate face rost de ea? Felicitari, Mircea! Multumiri, Daniel!

apreciez sonoritatea, suflul, tăietura, directețea acestui poem, ce conturează cu economie de mijloace o imagine expresivă, cuprinzătoare, penetrantă. e cu atat mai meritoriu să reușești aceasta în zone aparent \"bătute\". să-mi fie îngăduit să ofer o stea \"de semnalizare\", chiar cu întârziere...

multumesc pentru interventie. intotdeauna e loc de o renastere, tocmai pentru ca toate problemele sunt ridicate de om si il ating... cu alte cuvinte, depinde de fiecare in parte ca stiinta sa nu fie ingamfata, filosofia sa nu fie utilitarista si teologia sa nu fie plictisita... oricum, exista destule demersuri interdisciplinare interesante astazi, ce ar merita sa fie facute cunoscute.

Mulțumesc pentru semn...

si mie imi place poemul, curge gratios, si surprinde modulatiile dorintei, fantasmele-i acrobatice, retentia intr-o singularitate in care totul devine, parca, posibil, fara a iesi din firesc.

imi place sa vad cum lucrurile nu sunt inerte, obiecte incremenite, cum evoca, vibreaza de o prezenta, chiar in absenta...

fain, imi place cum se bine dispune aceasta viermuiala de mici fiinte, e atat de antrenanta, plastica si muzicala, incat are un singur \"neajuns\": cand poezia s-a oprit inca mai alergam, nesatul... parca as mai fi vrut sa vad ce se mai intampla. ce fapturi ti se mai strecoara sau iti ies din buzunare, din maini, duse pe sus... abia astept sa citesc un volum publicat de tine pe hartie. pe cand?

un text bun, glissando-ul, cu taieturile lui, isi face efectul. e ca o pendulare difuza intre spitalul ca lume si lumea ca spital. melanjul de disperare si incredere in fata destinului, de criza si normalitate, de evocare si perspectivare, mi se pare bine dozat, transmite. basca finalul reusit.

Iti mai dau un singur exemplu, cat se poate de edificator. Sunt convins ca n-ai auzit de Thomas Moore. A scris o carte care a facut voga in Occident si care a creat chiar o disciplina de studiu in universitati (Teologia arhetipala). Cartea se numeste \"Ingrijirea sufletului\". Ti-o recomand. Deci ce conceptualizare sa mai lipseasca, daca e facuta deja cu brio in medii academice la zi?

\"Eu am zis\" in loc de \"Ru am zis\"

am raspuns de fiecare data punctual, dar nu tii cont de nimic si revii cu acuzatii puerile. la Burgos apare recurent termenul de \"suflet\", daca vrei sa stii, si, oricum, mi se pare absolut penibila fobia manifestata fata de un cuvant, in speta \"suflet\". Vrei sa spui ca \"spiritul\" e concret si \"sufletul\" abstract? E o mare nerozie, crede-ma. Nu am absolut nici o aversiune fata de postmodernism, incerc sa analizez detasat acolo unde exista erori sau univalente de intelegere, reductionisme paguboase, vezi ce am spus despre intelegerea termenului de \"natural\". Nu inteleg ce urmaresti, cand spui ca starea de suflet, cutez, e o \"teoretizare în gol. ce fel de concept e ăsta? înseamnă ceva pentru cineva în afară de tine?\" Inseamna, chiar pentru un negativist ca Cioran, pentru Ivanescu insusi, pentru Burgos si multi alti autori celebri, dar tu o intorci ca la gara cand iti spun astea. De ce nu faci un dictionar newspeak, sa stim si noi ce cuvinte avem voie sa folosim si ce nu? Daca nu realizezi ridicolul situatiei, e grav, parerea mea. Ru am zis, si Ivanescu insusi a spus-o, influentele de FOND vin dintr-o directie a liricii anglo-saxone, ca exista si altele e o alta mancare de peste, nu e nevoie sa enumeri poetii din care a tradus. Daca nici parerea lui Ivanescu insusi nu conteaza pentru tine...

Nu deturnez nimic, asta e realitatea. Am citat si din Alex Stefanescu, daca ai orbul gainii, ce sa-ti fac. Oricum, asta nu are legatura cu substanta textului, cu ce vrea sa spuna, citatele doar vin in sprijinul unor afirmatii.

Am impresia ca la inchipuirea ta patetic de inflamata, te crezi mai destept decat regretatul Marin Mincu, unul dintre putinii critici romani recunoscuti la standarde europene. Mincu, care e aproape necunoscut la noi, din pacate, nu ca trebuie citat des, trebuie pisat temeinic...

Expresia \"stare de suflet/spirit\" e destul de uzitata in comentariile critice europene referitoare la poezie (vezi Jean Burgos). Ai invatat bine lectia de a nu gandi cu propriul cap, de fapt, asta sta in obisnuinta activistului cultural (masina de reprodus clisee la zi). Eruditia ta literara este nula, nu mai vorbesc de o minima pregatire filosofica si estetica. Ce-ai auzit pe ici pe colo ai retinut si le livrezi la momentul potrivit. Modernismul sau postmodernismul sunt in context ceea ce tu vinzi, nu Ivanescu. Curentele nu explica nimic, in fond, despre valoarea tipica a poetului, pe care criticii l-au raportat in fel si chip la toate curentele literare istorice, care supravietuiesc in actualitate, neputandu-l incadra. Acesta-i si secretul valorii. Mai toti au remarcat, inclusiv autorul, ca scrie o poeziee a contrastelor valorice substantiale (si orice constrast e implicit un mod de a trimite la metafizica), de unde si curajul lui de a folosi termeni generici (adevar, lumina, intuneric, iarna, fericire, dainuire, soare, aici, dincolo etc.). Cat despre Mopete, chestia e mai complicata decat crezi. Il avem aici pe Hamlet si ironia protectoare, care il pastreaza viu in constiinta actuala, tot in Mopete e multa metapoetica (Mincu), si mai ales o dedublare fara ranchiuna (unde-ai mai pomenit lipsa de ranchiuna la freudismul cu cenzurarile lui?). La Ivanescu, nu functioneaza premisele comune ale modernismului si postmodernismului, si anume tendinta spre contiguizare sistematica, adica renuntarea la metafora, la simbol, la contrast, in favoarea procedeelor de alaturare si generare pe orizontala (de tip aglomerari, colaje). Habar n-ai ce vorbesti. Cat despre suflet, de la Jung incoace (si, oricum, Jung vine dupa Freud, e mai actual ca el!) a fost conceptualizat si acceptat ca atare in discursul constiintei critice moderne. Psihologia cea mai actuala (vezi Simion Doru Ogodescu) nu ezita sa foloseasca notiunea de suflet, in analize psihologice facute cu acrivie. Asadar, te rog foarte mult, din momentul acesta nu mai avem ce discuta. Si daca e sa comunici ceva cu adevarat despre Ivanescu, publica, te rog, un articol in revistele literare respectabile.

imi place mult cum se intretese intertextual povestea, calatoria, dialogurile. in cuvinte se aud ca o bataie de puls tanjirea de a da si a primi, miscarea si nemiscarea... atmosfera este una a intimitatii pufoase, usor depresive, melancolice, absorbind si amortizand parca in lumina difuza si zonele catastrofice... imi place cum faci trecerile intre zone eterogene, usor, de parca ai pasi intr-o camera in alta. mult spor in continuare!

multumesc!

frumos, felicitari, tin si eu de sase atunci! ;))