florin caragiu

frumoasa smotocire :) e o poezie plina de gratie si firesc, o compozitie legata care mizeaza pe esentializare si nu disperseaza inspiratia...

mie imi plac primele doua strofe, se cristalizeaza o atmosfera, in ultima (mai precis ultimele 3 versuri) mi se pare ca in ciuda neobisnuitului, e o constructie oarecum artificiala, e un exces care satureaza... ma atrage naturaletea grava a scrisului tau in general :) totusi in ultima strofa expresiile par oarecum artificial introduse, sau oricum brut, fara preludiul necesar, parerea mea subiectiva. Te citesc cu interes.

lumina-ntre dinți dă bine cu sângerarea de întuneric... și mișcarea cu irisul de linx... îmi permit să mă joc și eu puțin :)

iarna prin măduvă
cum o stea
în fântâni părăsite

voi sângera
puțin
întuneric
să fie genunchilor cuib

e pur si muove,
râd cu lumina-ntre dinți

și clipa se lărgește
verde
iris de linx.


cu plăcerea lecturii, Florin.

un Tanase al vremurilor noastre... mi-a mers la inimă, Tamara.

mi-a plăcut ideea și felul în care ai introdus răsfoirea în sens invers a ipostazelor, schimbarea de stare inserată ca o poartă și un fir călăuzitor... cu plăcerea lecturii,

subscriu la ce a zis Ligia, aș adăuga că strofa a doua suferă și din cauza excesului de gerunzii, probabil o scăpare din neatenție, numai în două versuri apar trei: afumând, pâlpâind, zburlindu-se...

iartă-mă, m-am jucat și eu un pic cu versurile din strofele 2 și 3

doar vântul legăna încet pe călcâie
pâlpâind pe sub piele o frică

... eu treceam din gură în gură ca un dumicat de carne până la tine
îți culcam iarba dinainte să mă visezi
floare de salcâm la colțul străzii

chiar dacă aici se mai poate lucra la formă, îmi place filonul creativ, sentimentul strong, o luptă în câmp deschis :)

cu plăcerea lecturii, Florin

las stea, pentru armonia versului și contrastele ce comprimă starea poetică, pentru reușita de a transpune în vers clasic și într-o perspectivă iconică, personalizată, acest transfer de viață implicat în taina existenței.

... in afara de primul vers al ultimei strofe ...

curge foarte bine poezia, in afara de primul vers in care as propune in loc de
Ia-mi și litania, Doamne, cuvântul, ia-mi și versul
o mica permutare
Ia-mi Doamne și cuvântul, litania și versul
În afară de asta, se vede că e o poezie lucrată, cu har.
typo: așteapta

Mulțumesc frumos pentru comentariu, mă bucur de această privire care străbate și leagă lucruri.

Îmi place cum dispui micile stereotipii intr-o configuratie care focalizeaza si retine o stare, accelerarile si retentiile bruste plecand de la ele dau o nota de spontaneitate si curentează plăcut.

aceeași zveltețe răzbătătoare a peripulului poetic și developare a unui traiect paradisiac prin orientare și in-suflare, cu toate că întrevăzut prin perdeaua unui apus... plăcut.

felicitări pentru articol, fiecare parte trebuie să-și facă auzite părerile ca adevărul să iasă la lumină chiar cu anumite riscuri asumate, mai ales că intrarea Turciei în Europa ar presupune asumarea riscului libertății și dialogului identităților, deci o integrare nu doar pur formală... sunt lucruri foarte puțin mediatizate, cum ar fi și dinamitarea bisericilor din Kosovo din ultimii ani, care arată o fațetă tristă a unui istorii din care se încearcă o reținere selectivă, dirijată uneori mai mult de interese politice și mai puțin de dragostea pentru adevăr în nuanțele lui. Indiferent de împărțirea vinovățiilor intr-un conflict, încercarea de a escamota responsabilitatea pentru un masacru este un lucru trist. Nu este firesc si echitabil să nu te poți exprima liber și păstra specificul național și religios într-o țară preponderent musulmană, după cum se poate exprima și e bucuros s-o facă un musulman într-o țară creștină, să zicem. Reciprocitatea ține de o valorizare a tainei libertății și o cultură a responsabilității dialogului ce se cere cultivată și stimulată. Cred că derapajele extremiste nu servesc în fapt nimănui, nici măcar celor ce le propagă, la o vedere mai de profunzime, taina sufletului fiind iubirea fara de alte substitute si justificari ce pacatuiesc tocmai prin ratarea tintei...

poezia se cristalizează frumos, mi-a plăcut asocierea sugerată poetic între insightul originilor și sângerarea care e semn de viață în concretul ei vulnerabil... poate pe undeva strofa a doua ar putea lipsi, oare nu e continuta deja in muscatura de sarpe? se intampla ca explicitarea sa reduca sugestia... ma intreb doar... finalul imi place de asemeni prin detasarea lui implicata ce confera transparenta schimbarii de stare... te citesc cu placere.

un final superb, blow-up pregatit de micile detalii pierdute in ceata... mi-a placut.

o poezie chiar foarte reusita, pana la \"topeau fiintele din jurul meu\", mi se pare ca restul o slabeste, dilueaza substanta poetica si pierde efectul. Nu vreau sa te influentez, e o parere personală, dar oricum felicitări, scriitura ta are momente de o textură și densitate remarcabilă.

textul mai poate fi lucrat, dar îmi place că lași liber și deschis sentimentul, starea poetică... poti miza poate un pic mai mult pe sugestia implicitului, de exemplu

eșarfe albe
aruncate pe cer (aruncarea indica o miscare vie, iar albul lumina diminetii)
deschid fereastra
iubirea dă buzna (nu mai e nevoie să precizezi unde, fereastra o arata)
în cele patru camere (aici o sugerare implicită a inimii)

pardon

... privea o piatră cu pleopa întredeschisă
cum ne topeam ghețarii învinețiți sub limbă
eram o dungă prin ochii ei cu pinteni
mureau egrete la sferturi de cuvinte

te joci frumos, sunt iarăși imagini de o prospețime și ritmare a derulării care te face să te pierzi în peisaj, parcă e un mic exces de parcă pe acolo :) eu as lasa mai direct
... privea o piatră cu pleopa întredeschisă
cum ne topeam ghețarii învinețiți sub limbă
eram prin ochii ei cu pinteni
mureau egrete la sferturi de cuvinte

mi-a plăcut șarada, poezia pare că respiră din enigma eroului ei, sensul actelor lui sorin apare cumva detașat de el până la absurd, cu o nuanță de tragi-comic, poezia însăși e cumva făcută din petice, într-un mod care reține atenția și lasă în stare de proiect profilul personajului. e un experiment care iese puțin din stilul tău, mi se pare, dar reușești să o faci cu prospețime.
corecteaza typo: ochii plini în loc de ochii plin, bătăile în loc de bătăiile