florin caragiu

mulțumesc mult, mi se pare interesant ce trezeste o poezie fiecaruia dintre noi, eu văd aici in prim plan o idee de angajare în dificila escaladă :)

Dorian: multumesc pentru urmarirea jocului :) da, e roasa, adica mancata de fericire ;)) si asimilata ei, am ales roasa pentru ca pastrand sensul a ce vreau sa spun termenul are cel mai bun impact, surprinde si incita prin neobisnuit, sper :)) si triplul salt arata o depasire a logicii constrariilor, sa zicem

Doru: Mersi pentru observatii, chiar asa e :)

mersi fain, ma bucur sa te regasesc pe aici :)

scuza-ma, gresisem din neatentie, multumesc pentru atentionare. Cu prietenie, Florin

Marius, Doru, Ionel, vă mulțumesc pentru trecere și comentarii, semnele voastre de încurajare și atenționare imi sunt de folos :) cu prietenie, Florin

Mulțumesc frumos pentru aprecieri. cu prietenie, Florin.

E un text fascinant, care dupa opinia mea ar merita sa stea la recomandate. Amploarea viziunii concura cu finetea si lirismul detaliilor, dramatismul si umorul se impletesc excelent alternarea straturilor creind zone de transparenta, trans-luciditate. Se developeaza astfel o viziune profunda si coerenta asupra realitatii si tainei ei cu o expresivitate poetica iesita din comun. finalul asaza luminile ce dau viata acestei poezii icono-grafice. de citat ar fi toata poezia.

Iti multumesc foarte mult pentru trecere si semn, se poate sa ai dreptate cu observatia, mai las asa deocamdata, dar o sa tin cont, e de ajutor... cu prietenie, Florin.

Multumesc mult pentru viyita, comentarii si aprecieri, am mai periat putin textul, sper sa fie ok. cu prietenie, Florin.

Gasesc aici un frumos poem despre schimbare, singurătate și unicitate, înaintea trecerii, de o muzicalitate si curgere a ideilor foarte reusite. frumos ai pus intoarcerea inaintea trecerii, ca o pregatire printr-un anume viraj existential intampinat si din afara: când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte/ poate pasul tău va fi altul atunci poate soarele mai iertător/ cu cei singuri\". Apoi poetizarea acelei revelari finale a unicitatii eliberate din generalul indistinct: \"nu există zile aidoma cum nici iubiri născute din aceeași mirare/ nu poți ști în ce cuib îți vor adormi peste noapte umbrele seceta\". Pasajul urmator atrage prin ineditul negotului cu lumina sau timpul-lumina. finalul e de asemeni o rezolvare fericita a tensiunii poetice printr-un contur pe de o parte ferm si pe de alta pierdut spre infinitul unei taine mai presus de intelegere. \"cea mai îngustă e puntea arcuită spre moarte/ pe acolo nici sfinții/nu pot merge alături\". Da, o poezie echilibrata ca ritm si cu o sugestivitate iconica aparte. ma bucur sa te citesc. cu prietenie, Florin

Multumesc frumos, Marius, ma bucur ca ai trecut pe aici, in adevar, totul converge spre final si se cuprinde in el... cu prietenie, Florin.

Mersi frumos, Irina, \"cica\" nu sunt amanti, ci soti ;)) e adevarat insa ca este vorba despre un el si o ea care se iubesc :) ma bucur de punctarile tale
cu prietenie, Florin

Multumesc pentru cuvinte, si eu sper sa ne intalnim cu bine. cu drag,

Multumesc mult pentru semn, si eu te felicit pt reusite si iti doresc mult spor in cele poeticesti si nu numai :)

Mulțumesc pentru com. eu după ce am scris frecare tot vedeam fiecare și mă frecam la ochi ;)) e important sa fie acolo \"frecare\" totusi. Si multumesc pentru remarca finala frumos condusa.
Cu prietenie,
Florin.

se vede că e scris din suflet, amănuntele se înșiruie ca mărgelele pe o ață și trezesc o puternică nostalgie, în creionarea portretului și aventurilor știi unde să întărești conturul și unde să lași vag ca să creezi senzația de corp/volum și mișcare. plăcut text. Dumnezeu să-l odihnească.

mulțumesc pentru semn, abia acum l-am văzut, mă bucur că ți-a plăcut poezia.

misteriosul aceste cadre, atmosfera de penumbră cu un ușor iz de horror ;)) îți țin atenția lipită de text, iată, pe firul:


pe un platan ochii plini de cuvintele/ Tale

noaptea pupila se agață de/ lămpi/

lumina ochilor depășește craniul din desenele lui/ Cranach

mi-a plăcut si perspectiva inversa din final ce rotunjeste stranietatea tabloului.

Florin

sehr romantisch, Junge, gut, gut! da, frumos poem de dragoste, iubirea, cum s-ar spune, tezaurizeaza, admira pana la epuizare in valmasagul de lucruri care se intampla este inepuizabila

Atunci îmi fug toate globulele roșii spre tine - nici nu cred ca mai e nevoie sa spui de unde / interesanta imagine

mi-a placut deci romantismul.
salutare,

Florin

Laurențiu: mulțumesc pentru aprecierile generoase, mă bucur că ai rezonat cu atmosfera creată.
Marius: Mă bucur de surprinderea interesantă a ideii de tablou viu, mulțumesc pentru vizită.
Cornel: l-am încadrat la poezii de dragoste pentru că este vorba despre dragoste ca agape, ca să zic așa. Mulțumesc frumos pentru semn.

cu drag,

Florin