un colț

m-a impresionat mult poemul
ma lasa intr-o stare de confuzie placuta, intre doua planuri existentiale, la granita dintre moarte si viata, dintre trup si suflet.

cred ca merita recomandata, desi unii afirma ca trendul e dat de alt gen de poeme, mai ancorate in cotidian, si cu putine sau chiar cu deloc elemente transcendente.

Este o atmosfera usor onirica aici, \"nu știu cum la plecare
agățasei un colț din mine mă priveai
dar nu puteai face nimic\", stim cu totii senzatia din somn cand visezi ceva si nu poti reactiona, mai ales nu poti fugi sau tipa.

Ploaia cu privirea lui Dumnezeu implineste poemul, il ancoreaza intr-un spatiu sacru, in care tristetea unei peirderi este impletita cu senzatia regasirii.

Asta e senatia mea. Chiar merita o stea, dar am dat de curand acestui autor, poate le va placea si altora genul asta de pozie curata, curata.

adriana: pentru mine ai și pus-o, mulțumesc mult și mă bucur că ai găsit aici un culoar prielnic sensibilității tale.
dan: îți mulțumesc de punctările precise și aprecieri, mă bucur că ai trecut pe aici.

Eu agățasei, Tu agățaseși. Frumos, luminos, calm. Mai ales ultima strofă.

Mă bucur să te aflu prin preajmă, mulțumesc de semn. Ar merge și cum zici tu, dar se poate și așa: eu agățasem, tu agățasei...

fără să poți pleca definitiv, fără să existe în spațiul real/imaginar/liric o netezime perfectă, tocmai pentru că suprafața lucrurilor, aomenilor, are mici asperități spre a susține orice venit/plecat cu fire \"agățate\", uneori insesizabil, de \"ploaia din ochiul lui Dumnezeu\". Finalul poeziei tale este memorabil, este acea \"asperitate\" subtilă ce ne prinde sufletul, privirea și în care rămânem, ca cititori/trăitori.

Ela

desigur: oamenilor

Mulțumesc de surprinza plăcută și mă bucur că ai agățat un colț la plecare :)

ce mister de galben invelit de un alb in devenire lasa la vedere acea fragila coaja de ou...sau de inger...

parca mi-ai pictat un tablou pe care-l privesc deja in fiecare dimineata, atarnat deasupra unei maini care-l tine departe de ignoranta lumii...

dac-as putea, ti-as da pentru acest cantec, o cifra sfanta...

desigur: surpriza :))

Mulțumesc mult de gândurile frumoase... mi-ar fi plăcut cifra 8, un infinit în picioare :)