Ar Bann

Lecția lui Florin Caragiu vine dintr-o altă lecție, mai adâncă, pe care el însuși a învățat-o mai întâi. El nu ne vorbește despre ne-lucruri, el nu inventează, nici măcar nu creează, el descoperă ceea ce el însuși a văzut mai întâi. Florin ne ia de mână să ne ducă într-un loc din care el tocmai s-a întors.

Lecția începe cu unicitatea fiecărui lucru. Cuvintele înseși creează culoare și traiectorii, ca un fel de stăpâne ale lucrurilor. Despre ce cuvinte vorbește Florin Caragiu?

Lecția ne mai spune că lucrurile au viață. Au memorie, au amprentă, au un timp al lor. Au rădăcini și crăpături care vin din, ori lasă să se vadă locul acela al originii lor. Ele sunt tangibile (îmbătate de viață și moarte, ne spune poetul) dar sunt și intangibile, fiind cuprinse în cărți nedesfăcute încă.

Ultimele două versuri sunt chintesența poemului. E greu să pui un text filosofic, ori, mai degrabă, o expresie teologică a originii lucrurilor, în formă poetică. Florin Caragiu o face cu eleganță și dibăcie.

Și o mai face într-un fel, pe care demult voiam să-l numesc, îmi pare rău acum că nu am făcut-o atunci față către față, dar cred că a venit acum timpul: poezia lui Florin Caragiu vă \"păcălește\". Multora nu le place să-l vadă pe Dumnezeu în poezie; ei spun: ce mai e și cu asta? Ei bine, poezia lui Florin Caragiu vă vorbește despre Dumnezeu (și în ultimul timp îi iese tot mai bine) și voi nici nu știți asta. Îl îmbracă într-o haină digerabilă celor... cu probleme la stomac. În privința aceasta, creația lui de pe poezie.ro este unică.