Poezie
tsunami
ochii ți-au rămas deschiși
1 min lectură·
Mediu
ochii ți-au rămas deschiși
între două rafale de lumină
nu știi niciodată când te rănești mai frumos
când intră în tine un suflet
ca o grenadă aruncată din tranșee
punct de întoarcere
pentru linia discontinuă a trupului
înfășurat în iertare pe trotuar
desfrânata care începe să iubească
pentru întâia oară
mâinile ei aglutinate în părul
de o durere nelămurită
rămasă o clipă în suspensie
un corp de apă brusc dizlocuit și
ești gata de plecare nu iei cu tine nimic
tot ce părea ferm se mișcă odată cu buzele
074.754
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “tsunami.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1745696/tsunamiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
,,nu știi niciodată când te rănești mai frumos
când intră în tine un suflet,,
,,de o durere nelămurită,,.
am ales din acest poem aceste versuri,ca un balsam pentru toate rănile pe care le port cu mine zi de zi. cu prietenie
când intră în tine un suflet,,
,,de o durere nelămurită,,.
am ales din acest poem aceste versuri,ca un balsam pentru toate rănile pe care le port cu mine zi de zi. cu prietenie
0
pentru trecere și semnul de prietenie.
0
Florin,
recitesc cu placere din textele tale... felicitari!
retin:ești gata de plecare nu iei cu tine nimic
tot ce părea ferm se mișcă odată cu buzele
cu prietenie,
recitesc cu placere din textele tale... felicitari!
retin:ești gata de plecare nu iei cu tine nimic
tot ce părea ferm se mișcă odată cu buzele
cu prietenie,
0
multumesc pentru trecere si semn, ma bucura si ma onoreaza.
0
un bun stop cadru in strofa de mijloc a poeziei,
/mâinile ei aglutinate în părul
de o durere nelămurită
rămasă o clipă în suspensie/
si punctul care se face lumina, fermitatea este rostita si folosita ca singur bagaj pentru drum.
...
/mâinile ei aglutinate în părul
de o durere nelămurită
rămasă o clipă în suspensie/
si punctul care se face lumina, fermitatea este rostita si folosita ca singur bagaj pentru drum.
...
0
Multumesc fruumos pentru semn.
0

Îmi place mult prima strofă de-aici, mai ales imaginea luminii percepută dureros ca o rafală...
Sensurile textului nu le comentez, pot fi atât de multe, fiecare cuvânt e parcă un nod de cale ferată, din care se desfac multe drumuri.
Cu plăcerea lecturii